Nuvelă scrisă de Sienkiewicz pe la 1800, avea să îl redefinească ca scriitor vizionar, amplu prezentator al veacului său și idealist convins. Deși este o lucrare de întinderi reduse, avea să cucerească publicul la numai câteva săptămâni de la apariție. Totuși, numele lui Sienkiewicz va fi pentru totdeauna legat de scrieri precum „Quo Vadis”. Renumele mondial al polonezului se creează după ce reușește să aducă în atenția colectivă vremuri demult uitate, realizând astfel o monografie deosebită a timpurilor sale și creând persoanaje de-a dreptul deosebite, pline de culoare și capabile să impresioneze încă de la început. Sărăcia polonezilor nu era un subiect străin în acele veacuri, însă era cumva mascată în presa ori în alte manuscrise. Sienkiewicz nu se rușinează însă să arate adevărată față a unui sale, adevăratul calvar prin care trec mii de polonezi, înfruntând frig și foame, mizerie și neputință.
Fără teama de a greși, lucrarea de față se aseamănă puternic cu scrierea lui Dostoievski, „Oameni sărmani”, însă polonezul este cumva mai temperat în afirmații și mai pozitiv. Personajele sale fac parte din categoria precară a societății, dar asta nu îl împiedică să își imagineze că pot avea un viitor mai bun, că pot avea speranțe, visuri și idei despre un viitor strălucit. Eroii lui Sienkiewicz sunt încrezători, dramatici, merg înainte cu inima deschisă și cred în puterea binelui. Foametea și sărăcia care domină străzile unei Polonii pline de neputință, văzută drept sursă de exploatare pentru marile puteri ale lumii, sunt contrastele cele mai intense pe care le aduce nuvelă lui Sienkiewicz.
Timpul și spațiul sunt constante bine definite, de care ține cont scriitorul și pe care le reperăm și noi. Acțiunea se desfășoară rapid, pe mai multe linii narative și reușește să ne captiveze de la început până la sfârșit. Astfel, urmărim cu interes ce se petrece și suntem curioși să aflăm care este deznodământul. Titlul este ales sugestiv și întocmai pentru a provoca emoție și empatie in mintea cititorului, care trăiește evenimentele puternic. Polonezul este dramatic, pe alocuri, și reușește chiar să atingă o sensibilitate pe care până acum nu am întâlnit-o. Războiul și realitatea de zi cu zi din suburbiile Poloniei se îmbină nemaipomenit, iar eroii sunt prinși într-o pânză de păianjen ciudată, construită din lumini și umbre, din obstacole chinuitoare și visuri spulberate la orice colț de stradă. Deși nu este atât de titrată precum alte scrieri ale lui Sienkiewicz, lucrarea este de-a dreptul impresionantă, iar câteva teatre vor adapta scrierea pentru poze care se vor juca cu casa închisă, la Varșovia. Mai târziu, într-o reeditare de excepție, lucrarea ajunge într-un scurt metraj pe care o vor distribui mai multe platforme online. Astăzi, scrierea este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Tineretului (1953), Tineretului (1955).