Herbert Spencer - Individul impotriva statului

Herbert Spencer s-a născut pe 27 aprilie 1820 în orașul englez Derby într-o familie foarte educată. Tatăl său, tot filosof, i-a indus această idee încă de mic și pe lângă aceasta ura față de guvern. Totuși i-a fost greu să se integreze în școală și a lucrat în multe domenii până să descopere ce îi place cu adevărat. Până la urmă a devenit editor la publicația The Economist iar în această perioadă a publicat și prima sa carte, Statistica socială, ce avea să îi facă numele cunoscut. În 1855 urmează Principiile psihologiei, carte venită din curiozitatea sa pentru comportamentul uman. El era de părere că mintea umană este supusă legilor naturii și tot ceea ce conține ea poate fi descoperit la ora de anatomie. Spera să ajungă un fel de Newton în acest domeniu însă mulți alții i-au luat-o înainte și a rămas doar un filosof. De abia în 1870 numele său ajunge peste hotare și devine în sfârșit unul dintre cei mai cunoscuți din branșă dar viața sa personală era la pământ. Era ipohondru, nu s-a căsătorit niciodată și a fost sfâșiat de boli pe care nimeni nu le-a putut diagnostica în acea vreme. Nu a durat mult până ce prietenii săi au început să dispară spre neființă, cititorii să îl părăsească iar el să rămână cu idei conservatoare cu privire la viață. S-a opus cu fermitate împotriva votului femeilor și chiar a încercat să convingă populația să îi semneze petiția iar din frustrare că nu a avut nici un cuvânt de spus, s-a gândit să scrie o carte.

Cartea politică "Individul împotriva statului" a fost publicată pentru prima dată în anul 1884 la editura Williams and Norgate. În limba română apare în 1924 la editura Cultura Națională, ediție ce va fi urmată de editura Timpul în 1995 și editura Inciatus în 2002.

Patru mari capitole organizate perfect pentru a ne crea o imagine asupra liberalismului și corupției. Ce ne-am putea dori mai mult de la un filosof ce a fost pasionat de scena politică, în afară de noi teorii ce au să schimbe întregul guvern?! În acea vreme liberalismul trecea printr-o mare transformare chiar dacă el a fost cel ce a pus stop mișcării de sclavie și de feudalism. Primul capitol vorbește numai despre asta, despre cum liberalii au adoptat reguli noi și ciudate pentru a ajunge în fruntea clasamentului, și în adâncul lor încă au o sămânță din trecut. Dacă totul ar fi fost perfect în lumea parlamentară nu ar mai fi existat sărăcie. Oamenii ar fi fost măcar egali și fiecare și-ar fi permis măcar strictul necesar, dar se pare că legile date nu au vrut asta. Din această cauză s-a ajuns și la criminalitate, când nu ai faci orice să obții, și iată cum au trebuit să se construiască închisori pentru simplu fapt că cineva a furat o pâine.