Prima ediție a romanului Lupul de stepă scris de Hermann Hesse, a apărut în anul 1927 în Germania, la editura S. Fischer Verlag. Cartea a fost scrisă de Hesse la vârsta de 50 de ani în care, după cum relata chiar autorul, "se relatează, e drept, despre suferinți și restriște, fără să fie însă câtuși de puțin cartea unui deznădăjduit, ci aceea a unui om încrezător".
Romanul articulează șocant dezgustul lui Hesse față de universul îngust, alienant al lumii burgheze, refuzul unui progres tehnic abrutizant, al unei civilizații al cărei scop nu mai era ameliorarea vieții omului, ci unul în sine. Ruptura dintre viața tihnită, așezată, a bravului cetățean și viața sfâșiată de căutări și întrebări, de angoase și chinuri metafizice a artistului, a omului de spirit în general, re repercutează asupra individului și a personalității sale.
Hesse combate în acest roman așa zisa "estetivă ieftină a suprafețelor", rezultată dintr-o falsă receptare a valorilor estetice ale antichității, pledând pentru eposurile indiene în care eroii "nu sunt niște personaje simple, ci mănunchiuri de mai multe personaje, șiruri întregi de reîncarnări".
Goana neîncetată a omului spre fascinantul țel al depășirii rupturilor sufletești, spre recâștigarea pierdutei inocențe a unității originare, își află o insolită imagine în lupul de stepă, omul-lup, omul-mozaic care pedulează nu "între doi poli, cum ar fi instinctul și spiritul sau evlavia și defrâul, ci între mii, între nenumărate perechi de poli". Dicotomia goetheană este multiplicată într-o epocă a "culturii aparente" în care niciun individ, "nici eu, nici chiar cel mai naiv, nu este unitar, ci este un univers de o diversitate extraordinară, o mică boltă cerească presărată cu stele, un haos de forme, de trepte și stări, de apucături moștenite și de posibilități".
Hesse spunea că și Kafka "ar înțelege și ar gusta Lupul de stepă, văzând foarte bine ce se ascunde îndărătul acestei fațade..."