Hippolyte Taine a fost un filosof, istoric și critic literar francez, cunoscut pentru contribuțiile sale importante la înțelegerea artei în mai multe forme. În scrierea sa "Filosofia artei", Taine analizează relația dintre artă, individ și comunitate, susținând că arta este rezultatul unei combinații importate de factori naturali, psihologici și sociali. Autorul susține că arta nu este rezultatul unui act pur de creație liberă, ci este influențată de condițiile naturale, psihologice și istorice ale artistului cu pricina. El crede că mediul, educația și moștenirea genetică ale creatorului determină stilul și forma operei de artă pe care acesta o concepe.
Prin urmare, autorul se concentrează pe felul în care se expun ideile și pe felul în care acestea influențează actul creator. Luminile și umbrele sunt aduse în prim plan într-o manieră extraordinară, care expune trăirile interioare ale celui care construiește artă în mai multe forme.
Astfel, operele de artă sunt rezultatul condițiilor specifice ale unui timp și loc, iar artistul nu este un creator izolat, ci un produs al epocii în care trăiește. El aduce în prim plan importanța reacției spectatorului și felul în care arta influențează publicul. El privește arta ca pe o formă de cunoaștere, ce trebuie pricepută printr-o abordare obiectivă, asemănătoare cu cea utilizată în studiul științific al fenomenelor naturale. În mod paradoxal, scriitorul nostru este privit cu scepticism și opera sa este adesea criticată, dar va deveni o sursă de inspirație pentru cei interesați de artă și de substraturile acesteia.
El descrie procesul creator în nenumărate feluri și oferă fel și fel de exemple, care mai de care mai interesante și mai palpitante. Fiecare pictor are impresia că lucrarea sa este unică, iar fiecare consumator de pictură caută să înțeleagă lumea celuilalt. Totuși, cei doi se targ din medii diferite și ceva îi apropie: pasiunea. Autorul nostru face o asociere interesantă, iar noi asistăm la revelații pe care nu le credeam capabile. El ne vorbește și despre arta scrisului, despre puterea creației din spatele cuvintelor și despre felul în care o simplă poveste te poate introduce în lumea pe care autorul și-a imaginat-o. Contrastul lumilor este tema centrală a acestei scrieri, iar pledoaria pentru descoperire este de-a dreptul remarcabilă. Când ne așteptam mai puțin, ideile și noțiunile iau forma unor întrebări pe care nu știam că le avem cu privire la artă. Este, fără doar și poate, o experiență interesantă să parcurci acest volum, dar, atenție, nu va fi unul ușor pentru cei care nu au nici o îndeletnicire spre asta.
Acesta este un text fundamental care tratează artă prin prisma determinismului, subliniind că aceasta este strâns legată de condițiile naturale, simple sau complexe, psihologice și istorice, iar creatorul este mai mult influențat de aceste condiții decât de o inspirație divină sau de o libertate absolută. Deși, majoritatea creatorilor de artă visează sau ne propun o formă de eliberare prin operele lor. Pe site-ul nostru, cartea prezentă poate fi găsită în mai multe ediții: Enciclopedia Română (1973), Meridiane (1991), Meridiane (1995).