Honore de Balzac - Adio

Honore de Balzac, născut la 20 mai 1799, a fost un celebru scriitor francez, fiind considerat unul dintre cei mai mari scriitori ai Franței. Seria de nuvele, intitulată "Comedia umană", care prezintă o panoramă a vieții franceze post-napoleoniene, cuprinzând 95 de lucrări terminate și 48 de lucrări neterminate, este privită ca opera sa magistrală, un adevărat monument literar.

Cartea "Adio", apărută pentru prima oară în anul 1932 în săptămânalul "Le monde", este o nuvelă scrisă de Honore de Balzac, și publicată în anii următori de toată presa franceză. Aceasta spune povestea reunirii dintre baronul Philippe de Sucy și contesa Stephanie de Vandieres, printr-o poveste împărțită în două părți, în care prezentul și trecutul personajului principal masculin se întrepătrund. Colonelul, devenit între timp general, Philippe de Sucy se întoarce în Franța în anul 1820, după opt ani în care a fost ținut captiv în Siberia. În toamna anului 1820, Philippe pleacă la vânătoare împreună cu prietenul său, marchizul d'Albon. În timpul călătoriei o întâlnește întâmplător pe contesa Stephanie de Vandieres, prietena și fosta sa amantă. Cu opt ani în urmă, el o părăsise în timpul travesării Berezinei, bătălie în care soțul ei, contele de Vandieres, își pierduse viața. În momentul despărțirii, tânăra, panicată, i-a strigat "Adio" iubitului ei, baronul, care rămăsese pe malul celălalt. Când Philippe o regăsește, Stephanie seamănă mai mult cu un animal sălbatic decât cu un om, țipând într-un castel izolat, acolo unde locuiește doar cu Genevieve, o țărancă surdă și mută, care are grijă de ea. Tânăra trăiește acum ca un animal, ce nu mai gândește clar, este slăbit și inconștient. Cu ajutorul doctorului Fanjat, Philippe încearcă să o ajute să își revină, reconstituind ziua în care și-au luat rămas bun. Reconstituirea este atât de reușită, încât privirea contesei se schimbă instantaneu, reușind să își recunoască iubitul, însă emoția pe care o simte e atât de puternică încât îi aduce sfârșitul, părând brusc parcă lovită de un fulger. Câțiva ani mai târziu, generalul Sucy va ajunge să se sinucidă.

Nuvela lui Balzac oferă trei teme majore de analiză, și anume: tratarea nebuniei în literatură - analizată cu ajutorul personajului Stephanie, Balzac evocând limitele dintre umanitate și animalitate. Această temă, larg dezbătută încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, se referă la cea a unui "om sălbatic", în care relațiile apropiate dintre om și animal sunt tulburate. Contesa este astfel descrisă ca un corp sălbatic, supraviețuind datorită instinctului ei animalic, fără constrângeri, autorul punând mult accentul în întreaga nuvelă pe discursul și gesturile acesteia, care doar repetă "Adio"; o încercare eșuată a unui experiment clinic - aceasta presupunând o analiză a modului în care poate fi uneori prezentat discursul clinic; povestea unei traume de război - nuvela bazându-se pe un eveniment istoric tragic, și anume: bătălia de la Berezina, ce a avut loc la finalul lunii noiembrie a anului 1812, aceasta soldându-se cu o înfrângere a armatei franceze în timpul retragerii ei din Rusia.

Cartea "Adio" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Litera (2012) și Eminescu (1985).