Honore de Balzac - Caterina de Medici

Femeia de treizeci de ani, Eugenie Grandet sau Crinul din vale sunt doar trei dintre zecile de titluri cu care Honore de Balzac a reușit să își câștige reputația de cel mai citit scriitor francez al secolului al XIX-lea. Provenea dintr-o familie săracă și mulți ani cea mai bună prietenă a să a fost propria soră, asta până ce regimul lui Napoleon a căzut și familia s-a mutat la Paris. A reușit să se angajeze ca secretar al unui avocat și zeci de ani a lucrat în acest domeniu. În nopțile singuratice se gândea să devină și scriitor iar debutul a avut loc cu Les Choyans, o piesă de teatru tragică. Acesta nu i-a adus însă succesul așteptat și a trebuit să fie și editor dar și redactor. După ce a reușit să se stabilizeze a cumpărat o tipografie dar aceasta l-a adus în pragul falimentului. Nici măcar după decesul său nu reușiseră să fie acoperite datoriile, dar macar și-a îndeplinit misiunea de a scrie povestr după poveste și de a prezenta istoria așa cum nu s-a mai făcut până atunci.

Romanul "Caterina de Medici" a apărut pentru prima dată în 1830 în volumul "Comedia umană" și în 1846 a devenit un roman de sine stătător. În limba română apare în 1975 la editura Albatros, ediției ce va fi urmată de Litera în 1992 și Artemis în 2003.

Caterina de Medici a călătorit din Italia în Franța, unde a ajuns la o Curte Regală ce nu era chiar așa de prietenoasă. Dorința sa era să păstreze coroana Franței pe capul său și era tare greu într-o lume a bărbaților. Era o femeie inteligentă așa că a pus la cale un plan, diabolic din punctul meu de vedere, pentru a reuși să își păstreze integritatea. Blănarul ei dar și al nurorii sale, Maria Stuart pe care o detesta din răsputeri, știa foarte bine ce își dorește poporul francez așa că fiul său a fost o victimă colaterală a planului. Îi aducea documentația necesară reginei și o sfătuia însă cu ce preț? Când ceva nu era pe placul ei avea de suferit ore de tortură și umilință și cum nimeni nu se aștepta, l-au îndârzit. Așa a ajuns un avocat de renume și unul dintre protejații Caterinei. Ea era văzută ca o femeie cu inimă de piatră ce nici măcar nu a suferit când copiii i-au decedat și din cauza regulilor stricte, ajunsese să fie văzută ca o năpastă. Ea a fost cea ce a adus în lumea civilă bunele maniere cum ar fi mâncatul cu furculița și lenjeria în rândul femeilor. În ciuda părerii poporului său, ea era o ființă iubitoare însă își arăta sentimentele doar celor de care îi păsa. Așa se face că toată viața a purtat doliu pentru soțul său ce a murit prea devreme și nu a avut niciodată pe altcineva alaturi de ea.