Honore de Balzac - Femeia la treizeci de ani

„Femeia la trezeci de ani” este una din cele mai cunoscute lucrări ale scriitorului francez Honore de Balzac. Autorul a adunat mai multe texte în perioada 1829-1842 și le-a publicat în formula finală în roman. „Femeia la trezeci de ani” a fost publicat în 1842, la editura Furne, stârnind chiar de la început admirație, dar și critici. În ciuda unor argumente care punctau faptul că poveștile din roman nu urmau o structură clară, romanul lui Balzac a fost îndeosebi lăudat pentru analiza psihologică a personajelor și pentru acuratețea cu care descria stările acestora. Măiestria autorului a făcut, astfel, ca romanul să aibă un mare succes, fiind apreciat până în ziua de azi. În România, prima traducere a cărții a reprezentat și prima traducere completă în limba română a unui roman de Balzac, și a fost realizată de Costachi Gane în 1852. De-a lungul timpului, mai multe ediții au fost tipărite, la edituri precum Polirom, Adevărul sau Cartea Românească. Acestea se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți, alături și de alte ediții, mai puțin cunoscute.

Romanul „Femeia la treizeci de ani” urmărește povestea machizei Julie d'Aiglemont și a deciziilor sale. Julie este mereu în căutarea dragostei. Ea se căsătorește, împotriva voinței tatăl său, cu un verișor. Acesta este ofițer în armata lui Napoleon, fapt care o încântă pe Julie, însă realizează la scurt timp după căsătorie că nu este atât de serios și tandru cum și-ar fi dorit. Se îndrăgostește de un alt bărbat, pe nume Arthur Grenville, însă nu se poate separa de soțul ei. Astfel, naște primii doi copii, însă sănătatea ei devine precară. Grenville se angajează să aibă grijă de ea în calitate de doctor și în mai puțin de un an de zile, Julie se vindecă. Totuși, Julie nu își poate abandona copiii sau soțul, și îi cere lui Grenville să părăsească Franța, mărturisindu-i că îl iubește. Doi ani mai târziu, Julie află că Grenville nu a plecat niciodată, însă revederea cu acesta este scurtă și tragică, căci Grenville moare câteva zile mai târziu. Moartea lui Grenville o afectează mult pe Julie, și aceasta părăsește Parisul în favoarea unui castel vechi al familiei de lângă Saint-Lange. Aici îl cunoaște pe Charles de Vandenesse, un tânăr diplomat, care reușește să îi aline durerea. Relația lor devine una foarte apropiată și Julie dă naștere unui băiat, însă nici de data aceasta Julie nu va putea fi fericită. Băiatul moare în urma unui accident, iar mai târziu fiica cea mare fuge de acasă. Soțul Juliei își pierde averea și pleacă în America, și deși reușește să își îmbunătățească situația, moarte la câțiva ani după întoarcerea din America. Julie își pierde și ultimii doi băieți, fapt ce o afectează mult. Singura ei speranță rămâne astfel fiica sa, Moina, care, deși are parte de un destin tumultos, va izbândi, după multe remușcări, să ducă o viață dreaptă.

Romanul lui Balzac este un studiu extraordinar al emoțiilor, și în principal, al emoțiilor feminine. Balzac demostrează încă o dată iscusința de a înțelege și de a reda sentimentele celor din jur. Totodată, prin „Femeia la treizeci de ani”, scriitorul francez își exprimă opinia personală asupra adulterului, care nu poate duce decât la dezastru. Astfel, Julie îl ucide involuntar pe Grenville, iar mai apoi, copilul ei și al lui Charles moare în urma unui accident provocat de fata mai mare a Juliei. Viața femeii nu este, de fapt, decât un lung șir de necazuri, care au loc ca urmare a deciziilor sale. Balzac transformă povestea în una cu caracter moralizator, care provoacă cititorul la analiză interioară. „Femeia la treizeci de ani”, rămâne, de asemenea, o frescă impresionantă a acelor vremuri și a viziunii asupra vieții a oamenilor din aceea epocă.