Seria de opere semnate de Honoré de Balzac, sub denumirea de “Comedia umană”, (“Comédie humaine”), a luat ființă în anul 1932, când Balzac a creionat în peste 20 de ani de muncă asiduă, peste 2000 de personaje în peste 90 de lucrări.
Operele lui Balzac au fost publicate în limba franceză în anul 1841, la celebra editură a lui Pierre-Jules Hetzel, unde au mai publicați scriitori francezi celebri ca Jules Verne sau Victor Hugo.
Operele printate în primă ediție însumau 17 volume, cu timpul numărul lor variind, odată cu întregirea operelor semnate de autor. Ciclul de volume complet a fost într-un final actualizat la 24 de volume.
În România operele lui Balzac însumează de la 8 la 12 volume, însă editura care a concretizat un ciclu de romane din “Comedia umană” a fost “Univers”, în anul 1955.
Prima editură din România care publică un volum din vasta Comedie umană, este “Institutul de arte grafice și editura Minerva”, în anul 1909, după o traducere de Radu Baltag.
Honoré de Balzac s-a născut la data de 20 mai 1799, în orașul Tours din din nordul Franței, fiind în concepția multor specialiști, creatorul romanului realist francez, dar și a romanului psihologic și fantastic. Opera artistului a avut o componentă aparte, iar, la început a fost greu de categorisit de către critici, autorul dorind să creeze o operă grupată în trei categorii sociale distincte în conglomeratul central al societății franceze din secolul al XIX-lea.
În cultura română, Balzac a fost extrem de apreciat, atât de către criticul, scriitorul și istoricul literar, George Călinescu, care și-a conturat romanul “Enigma Otiliei” în spiritul balzacian pe care l-a analizat și pentru care a pledat ani la rând, dar și de către marele scriitor, filosof și istoric al religiilor, Mircea Eliade, care a creat câteva nuvele în care își întregește principiile filosofice și fantastice dobândite anterior, în construcția operelor “Séraphita”, “Șarpele” sau pentru dezvoltarea eseului “Mitul reîntregirii”.
La vârsta de 20 de ani, urmează Facultatea de Drept și se stabilește la Paris, însă, cu timpul se dezice de aspectele juridice și se îndraptă către literatură. Încearcă la început să scrie piese de teatru, însă nu are prea mult succes, încercând să publice în jur de 40 de opere, cu care își propunea să șocheze fiind influențat de “romanele negre”, care erau la mare modă în acea perioadă. Acesta semnează aceste lucrări sub pseudonimul Horace de Saint-Aubin.
În anul 1829 publică primul roman "Le Dernier Chouan ou la Bretagne en 1800", care este revizuit mai târziu sub numele de "Les Chouans" în 1845, însă, cea mai importantă și impozantă creație care i-a marcat 20 de ani din viață, a fost ciclul de romane "Comedia umană", începută în anul 1830.
Balzac și-a propus să creeze o amplă panoramă asupra societății, acest lucru fiind reliefat în prefața operei (''Avant-propos''), bazându-se pe motivații științifice, marcat de ideologii specifice secolului al XIX-lea , precum și de tendința autorului de a studia fenomenele sociale din acea perioadă.
Așadat în anul 1831, publică romanul "Pielea de şagri", apoi în 1832 apar volumele "Colonelul Chabert", "Preotul din Tours", "Louis Lambert"și "Eugene Grandet", pentru ca în anul 1833 să publice romanul "Medicul de ţară".
În anul 1834, publică capodoperele "Moş Goriot" și "În căutarea absolutului", iar între anii 1835 și 1840 să se ocupe de ciclul de romane “Studii filosofice”.
Opera lui Balzac, are o apartenență marcantă, fiind una aparte, așadar în cultura franceză apar alți autori care tratează teme similare, dar care însă nu se ridică la valoarea și la complexitatea scrierilor fluviu ale lui Balzac. Tot această “matriță geologică” a societății din secolul al XIX –lea este tratată din toate unghiurile și din toate aspectele atât psihologice, morale sau științifice, ajungându-se până la aspecte fantastice și supranaturale. Modul de creație balzacian a rămas un etalon în lumea literară, acesta având un spirit de observație și o obsesie asupra detaliilor și asupra completărilor care l-au dus la un cu totul al nivel în ceea ce privește stilul literar.
De-a lungul vremii, operele lui Balzac au fost ecranizate, una dintre operele cele mai cunoscute în industria cinematografică fiind “Le père Goriot”, care a fost ecranizat în anul 1972, în regia lui Guy Jorré, avându-I în rolurile principale pe Charles Vanel și Bruno Garcin.