Honore de Balzac - Suanii

Balzac este unul dintre cei mai mari scriitori francezi. Făcând parte din generația de aur a Franței, acesta avea să devină cunoscut la o vârstă fragedă. Este atras de istorie și literatură, iar cele mai importante scrieri ale sale sunt Femeia la 30 de ani și Swan. În mod paradoxal, deși iubește Franța, are capacitatea de a deveni unul dintre cei mai realiști critici ai propriei patrii. Prin urmare, va fi judecat pentru maniera în care gândește, dar și pentru felul în care se raportează la realitatea trăită de francezii din pătura de jos a societății. La fel ca Flaubert sau Hugo, este un francez autentic, cu un sarcasm fin, dar și cu o forță de evocare incredibilă. El nu uită de unde a pornit și nici nu se sfiește să critice, să acuze și să trateze situații serioase ca pe un pamflet. Scrie despre politică justă, dar și despre corupție și chiar face acuzații la adresa conducerii țării.

E drept, literatura sa nu a fost considerată multă vreme elitistă, iar publicul său adesea se trăgea din cei mai săraci ai societății. Asta nu îl va împiedica să scrie, iar talentul său uriaș nu va trece neobservat. Suanii nu este o operă cunoscută la nivel internațional, deși va fi tradusă în mai multe limbi străine. Este o lucrare cu caracter istoric, în care Balzac ne vorbește despre luptătorii regaliști bretoni, care au pus mari probleme autorităților franceze. La prima vedere, este o carte plictisitoare, care nu se aseamănă cu celelalte din palmaresul autorului. După câteva capitole introductive despre confruntările din Franșa și după prezentarea contextului socio-politic de la acea vreme, Balzac ne face cunoștință cu o poveste de dragoste nemaipomenită, care este sortită pieirii. Doi îndrăgostiți din medii diferite se doresc dar nu se pot avea. Familiile lor, diferențele de statut, teama unei revoluții și distanța sunt piedicile care le stau în cale pentru a-și trăi iubirea. Ei bine, de aici înainte pornim într-o aventură nemaipomenită, care ne va cuceri și ne va determina să citim cu sârg fiecare scriere a lui Balzac, chiar dacă nu pare promițătoare la început.

Finalul lucrării este, după cum ne-a obișnuit autorul, unul extrem de trist, cumva previzibil, iar publicul va suferi alături de cei doi îndrăgostiți. Unele iubiri nu sunt făcute să fie consumate, ele sunt perfecte așa, la stadiul de iubiri platonice, de reverii, de dorințe. Astfel, dragostea dintre cei doi, deși nu se împlinește, devine un vis nemaipomenit, o poveste ca niciuna alta. Iubirea trăiește dincolo de moarte, dincolo de timp, dincolo de tăcere. Iubirea suportă totul, spune Balzac, iubirea trece prin moarte pentru a renaște. Si iubirea reușește. Deși în plan real, dragostea dintre cei doi nu poate fi trăită, în plan imaginar ea se consumă fărâmă cu fărâmă.

Și, ce e mai frumos decât să iubești și să fii iubit?

Cartea poate fi găsită pe site-ul nostru la numai un click depărtare, în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (2001), Cartea Rusă (1999), Meridiane (1999).