Horia Roman Patapievici este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori, filosofi și oameni de cultură pe care țara noastră i-a oferit modernității. Figură emblematică a vremii sale, avea să cunoască faima cu o serie de tratate cu caracter politic și atrage atenția asupra unor evenimente majore care se petrec în perioada comunistă. Deși este un apreciat al regimului, iar cenzura nu îi vor afecta scrierile din perioada de tinerețe, este o figură controversată în cerculile intelectualilor vremii.
Cumva, el se asociază cu alte nume celebre în epocă și reușește să atragă atenția publicului de pretutindeni. Este interesat de religie, politică și istorie și combină toate aceste domenii în scrieri de-a dreptul fascinante.
Se inspiră din scrierile antice și studiază intens filosofia renașterii. Îi sunt modele Platon sau Aristotel și se întoarce către Descartes sau chiar Spinoza. Ține prelegeri interesante în marile universități ale Europei și leagă prietenii strânse cu alți scriitori celebri din aceeași branșă. Duce o viață simplă, condimentată pe alocuri de întâlniri cu personaje celebre din sfera artistică și se ține departe de lumina reflectoarelor.
Este un apropiat al președintelui Băsescu și, datorită acestuia, este numit director al Institutului Cultural Român. Această numire îi va aduce ura dușmanilor săi și va stârni controverse greu de stăvilit.
Omul recent este, probabil, cea mai importantă lucrare a lui Patapievici. Scrierea vorbește despre libertatea omului modern, despre democrație cu beneficiile și dezavantajele ei cu tot, despre adaptare la progres, despre noutate și inovație, despre un viitor incert și instabil. Deși omul de astăzi este cel mai liber și mai libertin, el nu se bucură în totalitate de aceste atribute. Omul recent este diferit de cel al Antichității sau al Renașterii doar în mică măsură, căci pune accent deosebit pe lucrurile materiale și se dezice de la împlinirea sufletului ori de la a căuta răspunsuri la întrebări fundamentale. Totuși, omul recent este limitat în gândire și analiză, este simplu și trăiește numai pentru confortul propriu. În concepția lui Patapievici, individul societății moderne uită de înaintașii săi și de valorie fundamentale ale posteriorității. Lucrarea este concentrată și conține o mulțime de trimiteri către alte scrieri din care s-a inspirat autorul nostru. Citate și paragrafe întregi vin în sprijinul unei pledoarii pentru reîntoarcerea la origini.
Rousseau spunea că societatea corupe individul, iar Patapievici pare să susțină această afirmație. Oricât confort i-ai oferi omului nou, acesta este încă ancorat în rudimentar, iar nebunia modernității îl cuprinde și-l transformă într-o ființă de nerecunoscut. Omul recent nu poate întemeia noi obiceiuri sau tradiții, el doar plutețte de la o zi la alta, fără să lase nimic urmașilor săi. Pe de altă parte, omul recent este insațiabil și dorește să guste din toate plăcerile lumii sale, dar fără să cunoască profunzimea acestora.
Metamorfozele omului recent sunt multiple, dar toate sunt simpliste și duc numai spre modernitate exagerată. Tainele străvechi nu mai sunt acum dezbătute, susține autorul, nici cercetate, iar sufletul este ignorat în detrimentul aspectului fizic și al aparențelor.
Cartea este destinată tuturor, atât celor pasionați de istorie, cât și acelora care nu au un interes deosebit în acest sector. Pe site-ul nostru, cartea este disponibilă în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2021), Humanitas (2008).