Despre Hortensia Papadat-Bengescu
La 8 decembrie 1876, in comuna Ivesti, judetul Galati, se naste Hortensia Papadat - Bengescu, prozatoare, romanciera si nuvelista din perioada interbelica. Il are ca tata pe generalul Dimitrie Bengescu si ca mama, pe profesoara Zoe (nascuta Stefanescu).
In perioada 1887-1894 studiaza la pensionul de fete Bolintineanu din Bucuresti. In anul 1912, Hortensia Papadat-Bengescu debuteaza in ziarul La politique, cu articolul La moartea actorului Petre Liciu, publicat sub pseudonimul Loys. Desi isi doreste sa continue studiile superioare la Paris, renunta datorita prejudecatilor vremurilor si dragostei pentru mama. La varsta de 20 de ani, se casatoreste cu magistratul Nicolae N. Papadat, om mult mai varstnic, de care nu se va putea lega la nivel afectiv si intelectual, dar au impreuna cinci copii. Din cauza transferurilor sotului dintr-un oras in altul si a grijii pentru copii, cariera sa literara este amanata.
Inceputul colaborarii cu Viata Romaneasca, in 1913, a reprezentat adevaratul sau debut literar. In anul 1916, in timpul Primului Razboi Mondial, lucreaza ca infirmiera voluntara la Crucea Rosie. Garabet Ibraileanu o remarca si o incurajeaza, iar cu ajutorul sau, Hortensia Papadat-Bengescu isi face debutul editorial in 1919, cu volumul Ape adanci. Din 1919 incepe sa colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu si publica Sburatorul in revista acestuia. Urmeaza, in 1920, drama Batranul, si volumul de proza Sfinxul. In 1921 scrie Femeia in fata oglinzii. In 1923 scrie romanul Balaurul, rod al experientei ca sora de caritate in gara din Focsani. In 1926 apare romanul Fecioarele despletite, primul din ciclul Hallipa. In 1927 apare si volumul de nuvele Desenuri tragice, care o apropie de cercul Sburatorului, de care va ramane legata definitiv.
Din 1933 se stabileste in capitala. Scrie Logodnicul (1933), iar in 1946 primeste Premiul National pentru proza. Restul proiectelor de romane raman nefinalizate. Fiind interzisa de regimul comunist si traind la batranete fara mijloace de subzistenta, Hortensia Papadat-Bengescu a murit lasata in urma de colegi si de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la Bucuresti, la varsta de 79 de ani. Dupa 1965 a fost treptat reintegrata in circuitul literar si academic.