Ne aflăm la Londra, în anul 2003, într-o zi de sâmbătă. Nimic neobișnuit nu pare să prevestească aceasta zi monotonă, ba chiar se dovedește a fi una plictisitoare. Neurochirurgul Henry observă însă o întâmplare stranie, care pare că ar putea aduce neliniștea în orașul acesta adormit. Un avion cu o aripă fumegând pare că este pe cale să aterizeze de urgență pe aeroportul central, Heathrow. În aceeași zi, se pregătea o demonstrație împotriva războiului din Irak. Să fie o legătură între aceste două evenimente, gândește eroul nostru. Totuși, trebuie spus că demult nu s-a mai petrecut ceva palpitant în Anglia, iar eroul nostru aproape că se bucură că trăiește o astfel de zi.
Așa debutează romanul mai puțin cunoscut al lui Ian McEwan, iar continuarea vine ca o apocalipsă peste cititorul neobișnuit cu un astfel de asalt literar. Cumva, stilul englezului se aseamănă aici puternic cu cel al lui Palahniuk în capodopera „Fight club”. Câteva personaje secundare au rolul de a aduce și mai mult mister în scrierea noastră și chiar complică acțiunea. Firul narativ se bifurcă și ajungem să urmărim două povești paralele, dar care au un singur erou. Stranie treabă, gândește medicul, când se vede cuprins într-un tumult de evenimente, care mai de care mai neverosimile și mai ciudate. Această zi de sâmbătă pare nesfârșită, greu de suportat și plină de peripeții de calibru înalt. Pericolul e mare, iar linia dintre vis și realitate pare că a fost demult depășită.
Să fie totul o simplă închipuire a eroului nostru? Să fie un rezultat al oboselii acumulate? Nu primim răspuns decât abia de final, dar până acolo calea va fi lungă și cititorul va avea parte de multe surprize. O serie de evenimente de o violență extremă se produc pe mai departe, iar autorul nu ne oferă nicio explicație pentru acestea. La final, vom observa însă că sunt conectate cu ceea ce ni s-a prezentat la începutul poveștii.
Sâmbătă se dovedește a fi o zi de coșmar, iar eroul nostru aproape că își dorește să abandoneze lupta aceasta inegală cu forțe străine, pe care nu reușește să le înțeleagă. Ajungem în partea de sfârșit a romanului și ne pierdem în multe detalii clarificatoare. Călătoria medicului este pe sfârșite, iar dezvăluirile pe care autorul ni le pregătește sunt de-a dreptul șocante și neașteptate.
Lucrarea prinde bine la public, se vinde într-un număr mare de copii și este reeditată și tradusă în peste 30 de limbi de circulație internațională. Pe site-ul nostru, la numai un click distanță, ea poate fi găsită în numeroase ediții, dintre care amintim următoarele: Polirom (2006), Polirom (2011).