Ibn Arabi - Cartea intelepciunii

Ibn Arabi a fost un gânditor profund, celebru filosof, mistic, esoterist și scriitor musulman, lăsând în urma sa nenumărate moșteniri ce uimesc și influențează chiar și astăzi, la aproape 800 de ani de la moartea sa. S-a născut în Andaluzia pe 28 iulie 1165 și provine dintr-o familie arabă, originară din Yemen. A urmat studiile tradiționale la Sevilla, iar afinitatea sa către misticism a fost dezvoltată constant, călătorind mult și învățând de la maeștri, ce au descoperit în el o inteligență imensă și un mare progres spiritual. Își începe călătoria în anul 1201 și ajunge în Mecca, locul ce îl inspiră să înceapă cea mai mare lucrare a sa “Futuhat al-Makkiyah” (Revelațiile Meccane), o enciclopedie personală despre științele ezoterice din Islam, lucrare cu o dimensiune impresionantă ce se întinde pe 560 de capitole, pe care o finalizează mult mai târziu, în Damasc. Continuă să călătorească timp de 25 de ani, vizitând Egiptul, Anatolia, Irak, Siria, iar faima sa se răspândise în toată lumea islamică. Enorm apreciat și văzut ca mare maestru spiritual, se stabilește în Damasc în 1225 unde își petrece restul vieții în contemplare, învățătură și scris. Cel mai cunoscut principiu fundamental ce stă la baza filozofiei sale este Wahdat al-Wujud (Unitatea Existenței), susținând că singura realitate este Dumnezeu, și tot ceea ce compune universul sunt manifestări ale acestei realități. Ibn Arabi a murit pe 16 noiembrie 1240 în Damasc și ulterior a primit titlul de Marele Șeic, iar munca și înțelepciunea sa continuă să fie apreciate și să influențeze puternic.

Cea mai importantă lucrare a lui Ibn Arabi este Fusus al-hikam (Cartea Înțelepciunii) și a fost publicată de editura Herald în 2005, apărând în colecția “Cărți fundamentale”, dar și în 2017 de aceeași editură. Ibn Arabi a scris cartea în 1230 în timpul șederii în Damasc și este considerată o capodoperă a literaturii sufite. Cartea se conturează perfect în jurul spiritualității islamice, învățăturile lui fiind baza multor gânditori mistici islamici. Explorează înțelepciunea divină și se întinde pe 27 de capitole, câte unul pentru fiecare mare profet menționat în Coran, de la Adam, Moise, Enoh, Solomon, și până la Muhammad. Explorează poveștile profetice pentru a arăta formele înțelepciunii divine, Enoh, spre exemplu, este asociat cu sfințenia și cunoașterea esoterică, Seth este simbolul inspirației divine și al cunoașterii transmise de îngeri, iar Abraham este văzut ca un exemplu de iubire și devotement față de Dumnezeu. Universul, este văzut de Ibn Arabi ca fiind unicitatea ființei ce manifestă două forme, una de materialism și moarte, cealaltă de spiritualitate și viață, totul reprezentând într-un final, o manifestare a naturii divine.