Ileana Vulpescu - Carnetul din port-hart

Lucrarea intitulată sugestiv „Carnetul din port-hart” este una dintre acele scrieri mai puțin celebre pe care Ileana Vulpescu avea să le ofere literaturii noastre. După cum ne-a obișnuit, Vulpescu este o sensibilă, o poetă, o maestră a peniței, devotată și plină de stil. Cartea aceasta, la fel ca toate de până acum, aduce în atenția noastră mai multe povesti și urmărește mai multe destine, încercând cumva să ne determine să ne întoarcem la simplu, la modest.

Într-o epopee extraordinară, într-o goană acerbă pentru progres, autoarea reușește să ne uimească cu capacitățile sale de evocare. Adună la un loc fel și fel de personaje, combină tot soiul de stări și aduce un aer melancolic, un iz de copilărie demult uitată. Cartea îmbină realul cu utopicul și reușește să ne ademenească într-o capcană de nedescris.

Personajele bântuie printr-o istorie încă necunoscută și duc o cale presărată cu tot soiul de obstacole pentru a-și îndeplini un țel, a-și urma un vis ori a-și crea o lume ideală. Istoria revine în prim plan și autoarea ne oferă tot soiul de exemple din trecutul apropiat sau îndepărtat și reușește să ne uimească și să ne determine să conștientizăm vremurile pe care le trăim. Lucrarea este bine împărțită în mai multe părți și urmărește alene o desfășurare de forțe cum rar am întâlnit la Vulpescu. Eroii duc lupte cu lumea, cu ei înșiși, cu apropiații și cu dușmanii, cu gândurile și cu însingurare lor. Sentimente contradictorii, pasaje pline de nostalgie, uitări și reverii ciudate își fac apariția, iar cititorul este uimit de rapiditatea cu care eroii scriitoarei trec de la o stare la alta.

O culegere de idei și forme, in cea mai pură stare ne va impresiona puternic și ne va îndemna să ne întoarcem către real, către frumos, către simplu. In cele aproximativ 300 de pagini, trecem prin mai multe etape, cunoaștem lucruri pe care le ignoram și avem cumva, la finele manuscrisul o revelație fantastică. Când ajungem în paginile de final, înțelegem că viața este singura care contează cu adevărat și că este menirea noastră să o trăim așa cum ne dorim, fără a urmări tipare prestabilite, fără a lua decizii pripite, fără a imita ce face aproapele nostru. Cumva, Vulpescu are și câteva trimiteri către spiritualitate și ne învață diferența dintre sfânt și religios, fără sa stârnească însă polemică aici.

Cartea este greu de egalat, dar va sta la baza unor lucrări aduse mai târziu de câțiva scriitori aflați la început de drum. Ideile scriitoarei vor fi preluate și răstălmăcite multă vreme, iar vânzările manuscrisului vor spori considerabil. Astăzi, lucrarea poate fi găsită pe site-ul nostru la numai un click distanță in mai multe ediții, după cum urmează: Tempus (1998), Eminescu (1996).