Despre Ilf şi Petrov
Ilf si Petrov (Ilia Ilf si Evgheni Petrov) au fost doi scriitori de origine rusa, care impreuna au contribuit la mai multe romane, povestiri, schite si alte lucrari similare. Rareori auzi sau citesti numele unuia dintre cei doi autori, fara sa fie acompaniat de celalalt, asta datorita faptului ca au scris foarte mult impreuna. Sunt mentionati atat de mult impreuna, drept "Ilf si Petrov", incat sunt multi care cred ca acesta este numele unui singur autor. Amandoi scriitorii s-au nascut in Odessa, oras-port ucrainean din nort-vestul Marii Negre. Ilf s-a nascut in anul 1897, iar Petrov in anul 1903. Acestia au devenit pentru prima data populari pentru cele doua romane satirice ale lor, Douasprezece scaune si Vitelul de aur. Vitelul de aur este, de fapt, continuarea romanului Douasprezece scaune. Cele doua lucrari sunt conectate prin caracterul principal, Ostap Bender, un escroc care urmareste sa se imbogateasca. Cartile sunt populare si foarte citite in Rusia, dar şi în afara ei.
Spre exemplu, romanul Douasprezece scaune a fost adaptat de aproximativ douazeci de ori, in circa douazeci de filme nu doar in Rusia, mai ales în perioada sovietică, dar si in America si în alte tari. Cei doi autori s-au cunoscut pentru prima data in 1925, in redactia publicatiei Gudok (Sirena), acelasi loc in care si Mihail Bulgakov a publicat. Unul dintre cei doi, mai precis Petrov, a luptat in cel de-al Doilea Razboi Mondial, in Armata Rosie. A fost decorat cu ordinul Lenin. Traducerea acestor romane în limba română este facuta de catre Tudor Musatescu si Ion Mihail. Au fost si numeroase ecranizări ale cărţilor acestora. Poate prima sau printre primele a fost a romanului Douasprezece scaune, o productie ceho-poloneza din 1933. In anul 1938 se filmeaza Dreizehn Stuhle, o versiune germana a romanului. Mare parte din echipajul care a luat parte la productia filmului ramane anonim, iar autorii înşişi nu sunt mentionati, asta probabil pentru ca Ilf a fost evreu.
Ilf moare de tuberculoza in anul 1937, pe 13 aprilie. Petrov moare cinci ani mai tarziu intr-un accident aviatic, la intoarcerea sa din Sevastopol care la vremea aceea era sub asediu. Se oprise definitiv sa mai scrie dupa ce moare Ilf. Petrov este de asemenea considerat erou de razboi.