Ilf și Petrov au fost doi scriitori satirici ruși care au dat naștere unor opere de o importanță deosebită pentru literatura universală. Se nasc la Odessa și se întâlnesc în redacția gazetei Gudok, în anul 1925. Având aceleași idealuri politice, cei doi încep să colaboreze pentru nuvele satirice, scurte articole de presă și, mai târziu, pentru romane.
Fiind interesați de clasa politică a vremurilor și implicați activ în campaniile Rusiei pentru câștigarea unui loc fruntaș la masa marilor puteri, Ilf și Petrov vor străbate Europa în lung și-n lat. Petrov luptă în cel de-al Doilea Război Mondial și este decorat cu ordinul Lenin pentru efortul extraordinar. Vor scrie împreună câteva opere remarcabile, precum „Vițelul de aur”, „Douăsprezece scaune" sau „America fără etaje". După moartea lor, cea care duce moștenirea mai departe este Alexandra, fiica lui Ilf.
Scrierile celor doi au avut un impact major asupra scriitorilor de mai târziu, iar franchețea cu care au fost tratate subiecte sensibile la acel moment a adus o controversă în jurul celebrului cuplu. Atât de deranjați au fost conducătorii regimului sovietic de scrierile lor, încât primele două romane vor fi publicate abia după intervenția lui Maxim Gorki.
Mai târziu, oameni de teatru și film își manifestă interesul pentru a adapta operele lui Ilf și Petrov, dar până la îndeplinirea acestui obiectiv va fi cale lungă. În Rusia cei doi nu sunt văzuți cu ochi buni, iar apariția unui film, ori a unei piese de teatru după vreo operă de a lor era de neconceput. Prima ecranizare a romanului „Douăsprezece scaune” apare abia în 1938, într-o Germaniei guvernată de naziști. Atât protagoniștii filmului, cât și realizatorii și regizorii își vor menține ascunse identitățile. Mare parte dintre aceștia sunt evrei refugiați pe teritoriul lui Hitler, iar dezvăluirea lor ar însemna moarte. De asemenea, numele scriitorilor cărții după care a fost realizată adaptare nu sunt specificate, din pricina originii evreiești a lui Ilf.
În 1957 va fi realizată o a doua adaptare a romanului „Douăsprezece scaune”, în Cuba.
Probabil cea mai cunoscuta operă a celor doi este „Vițelul de aur", apărută în 1931. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții, dintre care amintim: Adevărul Holding (2011), RAO (2004), Polirom (2015).
Cartea spune povestea lui Ostap Bender, prins într-un cerc vicios al Uniunii Sovietice, urmându-și soarta și încercându-și norocul. Plină de personaje care mai de care mai interesante și de situații de-a dreptul absurde, cartea devine o scriere clasică, aproape legendară a literaturii universale.
Universul închegat de cei doi autori este cel puțin bizar, populat de fel și fel de oameni. Cartea este o satiră la adresa societății vremurilor, un atac mascat al clasei conducătoare și un elogiu adus vieții în libertate. Căci personajul central este un aprig apărător al libertății, al vieții fără opreliști.