Despre Ilya Ehrenburg
Scriitorul evreu de nationalitate rusă s-a născut într-o familie destul de înstărită pe 15 ianuarie 1891 la Kiev, mutrându-se ulterior in Moscova. Încă de tânăr s-a implicat în activităţi revoluţionare şi a fost arestat din anii adolescenţei pentru implicarea în astfel de mişcări. S-a mutat, deci, la Paris, unde a început să scrie poezie. Deşi era evreu, scria versuri de inspiraţie catolică. Deşi era pro-leninist, odată ce a ajuns în capitala franceză s-a declarat anti-bolşevic. A locuit apoi şi în Belgia şi Germania, publicându-şi primul roman, considerat în general a fi şi cel mai bun, Julio Jurenito, în 1922. În 1924 îşi schimba iar atitudinea şi devine din nou susţinător al lui Lenin. Colaborează ca editor la ziare ruseşti, ducându-se din când în când în URSS, unde participă la întruniri literare şi alte activităţi ale scriitorilor. Din 1936 până in 1940 stă mai mult în Spania şi Franţa şi activează pe plan jurnalistic în rolul de corespondent de război. În 1941 se duce în Uniunea Sovietică, unde publică Căderea Parisului, un atac la adresa occidentului, lucrare ce câştigă Premiul Stalin în anul următor. Continuă să scrie în felul agreat de bolşevici, scotând cărţi ce vor fi iarăşi premiate: Furtuna, în 1946, sau Al nouălea val, în 1951. Scrie şi poezie, eseuri, scurte povestiri, memorii, jurnale de călătorie.
La scurt timp după ce Stalin moare, Ilya Ehrenburg scoate romanul Dezgheţul. Cartea provoacă controverse în presa sovietică. Numele romanului descria felul în care perioada aceea era văzută, cel puţin în lumea literaturii. Se referea la viaţa din URSS într-un mod mult mai realist decât orice altă lucrare a acelor timpuri. Interesant este că Dezgheţul mai degrabă laudă dogmele ordinii staliniste decât să le critice. În cartea sa autobiografică Oameni, ani, viaţă, face referiri la o multitudine de subiecte, inclusiv arta occidentală sau scriitori pe care cenzura i-a împiedicat să mai publice. Ehrenburg a mai primit şi Premiul Lenin pentru pace în 1952 şi a fost deputat al Uniunii Sovietice începând cu 1950. Din 1963 s-a lovit, totuşi, de cenzura oficială şi lucrările lui şi-au pierdut din popularitate. Într-un fel sau altul, însă, a rămas un partcipant activ în cercurile sovietice.
Ilya Ehrenburg a murit în 1967 de cancer de prostată şi vezică şi a fost înhumat în Moscova, în cimitirul Novodevici. Piatra sa de mormânt este ornată cu o reproducere a portretului pe care i l-a făcut prietenul său Pablo Picasso.