Immanuel Kant - Logica generala

Numele lui Immanuel Kant avea să devină extrem de cunoscut în mediul academic, iar nemții îl vor diviniza secole de-a rândul. Unul dintre cei mai cunoscuți iluminiști ai Germaniei, filozof și gânditor, interesat de științele exacte, Kant avea să trezească adevărate revolte în rândul intelectualilor vremii. Scrierile sale vor ocupa loc fruntaș în manualele școlare, iar astăzi va fi unul dintre cei mai studiați gânditori ai tuturor timpurilor. Născut în Prusia Orientală, avea să își continue drumul spre capitala Germaniei, pentru ca la vârsta adolescenței să se stabilească aici, alături de familie. Încă din școala generală manifesta interes deosebit pentru istoria patriei sale și, îndeosebi, pentru relațiile dintre popoare. Urmează facultatea de Teologie, iar acest aspect al biografiei sale este de-a dreptul curios daca stăm să ne gândim că operele sale nu vor face referire aproape deloc la divinitate, ori la legătura dintre om și o forță superioară.

Redactează manuscrise de mici dimensiuni în anii adolescentei și chiar reușește să mențină o strânsă legătură profesionala cu gazetele nemțești ale vremii, dar Immanuel Kant nu se va mulțumi cu atât, o existență demnă nu îl va mulțumi, el căutând întotdeauna să strălucească, să fie admirat, adulat și, mai ales, copiat. Este de prisos să menționăm că operele sale de maturitate vor servi drept inspirație pentru Goethe sau Schiller. Ascensiunea geniului kantian pornește brusc și este de neoprit până în anii târzii ai existenței, când scriitorul se refugiază în nordul Germaniei și lucrează la jurnale și alte scrieri memorialistice.

„Logica generală” este, după „Critica rațiunii pure”, cea mai cunoscută lucrare semnată de ilustrul gânditor și poate cea care a contribuit semnificativ la crearea cultului kantian. La 1781, când apare prima ediție a acesteia, Kant împlinise vârsta de 57 de ani, era profesor, scriitor și academician. În cele peste 400 de pagini, autorul dorește să lămurească două aspecte care îl vor preocupa întreaga existență: nevoia omului de a apela la rațiune în certe momente și cum afectează cunoașterea rațiunea pură. Astfel, problema se creează în jurul noțiunii de logică, iar, conform filosofiei kantiene, nimeni nu deține adevărul absolut, dar toți indivizii se consideră atotștiutori.

Logica lui Kant este, de altfel, complicată și greu de descifrat de cititorul de rând, care nu cunoaște palmaresul germanului și care nu deține noțiuni de filosofie ori istorie. Cercetarea lui Kant este însă maiestuoasă, și imposibil de trecut cu vederea. De-a lungul lecturii vom observa dese trimiteri la Antichitate ori la alții scriitori prolifici pe care ni i-a oferit literatura universală. Opera este încununată cu părerile personale și subiective ale autorului, cu impresii bine documentate și cu referințe de specialitate din cele mai cunoscute izvoare bibliografice ale Germaniei. „Logica generală” a fost adesea considerată drept una dintre cele mai dificile opere literare, dar și o lucrare esențială și inovativă, care a contribuit la progresul evident al filosofiei nemțești.

Cartea se regăsește în anticariatul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Trei (1996), Editura Științifică și Enciclopedică (1985).