Cunoscut drept unul dintre cei mai influenți gânditori occidentali ai tuturor veacurilor, Immanuel Kant s-a născut pe 22 aprilie 1724 în Kaliningradul de astăzi. Fiind o fire foarte studioasă și atentă la detalii, Kant a reușit să exceleze în tot ceea ce și-a propus. A terminat facultate de teologie unde a studiat intens limba latină, iar aceasta l-a ajutat să îi descopere pe marii gânditori romani și greci. Preocupările sale în materie de filosofie încep să se închege în 1781 când publică prima sa carte, Critica rațiunii pure.
Printre cele mai cunoscute opere se numără ”Prolegomene”, ”Metafizica moravurilor” și ”Despre frumos și bine” care pe lângă faptul că tratează subiecte ce nu au mai fost atinse de nimeni, au inspirat autori precum J. G. Fichte, Hegel și Arthur Schopenhauer.
Autorul moare pe 12 februarie 1804 și lasă în urma sa un material complex despre umanitate, politică și metafizică, materiale ce ghidează cei mai mari maeștri ai zilelor noastre.
”Spre pacea eternă”, pe numele original Zum ewigen Frieden. Ein philosophischer Entwurf, este o schiță scrisă pentru implementarea unui program de pace în guvern. Aceasta a fost publicată în 1795, de către F. Nicolovius, având doar 119 pagini în original și a stârnit curiozitatea tuturor. În limba română a apărut în anul 2006 la editura Mondero, urmată de ediția din 2008 a editura All, iar în 2015 a apărut și ediția MondoRo.
Ce vrea să spună Kant cu acest program studiat riguros pentru schimbarea lumii? În esență, acesta implică o federație republicană liberă care respectă aceleași legi și acorduri cu țara cu care se aliază. Din acest moment politica practică și morală se va aliena și armoniza. De asemenea, cu acest program, Kant susține că pacea mondială se va instaura ușor ușor, în ciuda omenirii care așteaptă războiul. Chiar dacă oamenii sunt în mod natural egocentriști și egoiști, rațiunea îi va trimite dintr-o lume brutală în una morală care va fi mult mai potrivită pentru ei.
El susține că ne putem gândi la diferențele de limbă și religie ca la niște dispoziții salvatoare ale naturii pentru a face imposibilă o singură guvernare mondială. O răspândire a comerțului va încuraja internaționalismul la fel ca și respectarea drepturilor omului, însă acestea întotdeauna vor depinde de latura politică a unui stat unde de obicei nu decid politicienii morali.
Cu toate acestea, dacă te gândești vreodată că ai putea trăi fără legi, te înșeli amarnic. Statul, ca și entitate, are puterea de a te sancționa dacă nu faci ceea ce scrie în constituția internă, tot el are puterea de a declara război propriilor ostași sau altor țări. Așa că pacea nu poate fi instalată când statul este propriul asasin. Pentru acest lucru este nevoie de un așa zis foedus pacificum, o ligă ce aduce statul la rangul de federație pacifistă după simpla semnare a unui tratat.
”Spre pacea eternă” a fost foarte des dezbătută în ultimul secol iar cu ajutorul lui Kant s-au aplanat câteva conflicte. Unele țări, ca Suedia, au realizat un stat exact cum ar fi visat autorul, în ciuda monarhiei existente.