Despre Ioan Budai-Deleanu
Ion Budai-Deleanu (n. 6 ianuarie 1760, Cigmau, judetul Hunedoara - d. 24 august 1820, Lemberg, Polonia, azi Lvov, Ucraina) - poet si filolog. Este primul fiu dintre cei zece copii ai preotului Solomon Budai. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj (din 1772), iar apoi, Facultatea de Filosofie din Viena (1777-1779). Trece la Facultatea de Teologie ca bursier al Colegiului Sf. Barbara (1780-1783). Dobandeste o vasta cultura umanista si dezvolta studiul limbii latine. Mai invata si limbile germana, franceza si italiana.
Pe durata studiilor de la Viena proiecteaza elaborarea unui lexicon, in 10 volume, pentru care culege material. Este unul din reprezentantii de capetenie ai Scolii Ardelene. In timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru Maior si pe Gheorghe Sincai. A indeplinit la Viena, pentru un timp, slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara. Apoi a devenit profesor si prefect de studii, pentru scurt timp, la seminarul de la Blaj (1787). Dupa ce a intrat in conflict cu episcopul Ioan Bob, a renuntat la intentia de a fi hirotonisit ca preot. Oprimat, a parasit Blajul si s-a instrainat pentru totdeauna la Lwow in Galitia Austriaca, unde a reusit, prin concurs, sa ocupe postul de secretar al tribunalului provincial (1787).
Anii petrecuti in Lwow, unde mediul cultural era favorabil indeletnicirilor scriitoricesti, au reprezentat si epoca rodnica a elaborarii operei literare. Astfel, tenacele ardelean de la Cigmau si Blaj, devenit carturarul luminat de la Viena, devine acum scriitorul roman de mare prestigiu. Scrie numeroase lucrari, multe ramase insa in manuscris, si publicate, doar partial, tarziu dupa moartea sa. Il intereseaza domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie, lingvistica si literatura. La scrierile originale se adauga traduceri de opere legislative si literare.
Intreaga activitate a lui Ioan Budai-Deleanu a fost incununata de succes prin opera literara, alcatuita din cele doua poeme eroi-comice si satirice Tiganiada si Trei viIteji (neterminata). In 1796, Ioan Budai-Deleanu este promovat consilier la Curtea de Apel, functie pastrata pana la sfarsitul vietii. In anul 1806 a fost numit si asesor de tribunal pentru cauze miniere. A murit la Lwov, capitala Galitiei Austriece la 24 august 1820 - localitate in care a trait treizeci de ani.