Ioan Chirila - Nadia

Ioan Chirilă, născut în Ismail, la 25 octombrie 1925, a fost un cunoscut scriitor român, cărțile lui având ca temă principală sportul. Este autorul a 27 de volume de publicistică închinate sportivilor sau evenimentelor sportive, cărțile lui fiind editate în tiraje foarte mari, volumul "Nadia" vânzându-se în 300000 de exemplare.

Cartea "Nadia", publicată pentru prima dată în anul 1977, spune povestea Nadiei Comăneci, cea care a fost cea mai mare "explozie" din istoria gimnasticii. S-a născut la 12 noiembrie 1961, în Onești, zonă în care pe vremea aceea gimnastica era ca și necunoscută. A doua zi, când tatăl ei s-a dus la Sfat pentru a înscrie copilul, a fost întrebat de ce a ales numele de "Nadia", răspunzând faptul că așa se numea fetița din filmul la care se uitau el și soția sa însărcinată, atunci când Nadia a început să dea din picioare în burta mamei. Descoperirea Nadiei a fost făcută de către antrenorul Bela Karolyi, venit la Onești împreună cu soția, Marta Karolyi, pentru a se ocupa de școala de gimnastică în fază experimentală a orașului. Antrenorul a văzut-o pentru prima oară pe Nadia la șotron, împreună cu Viorica Dumitru, aceasta începând să lucreze în primăvara anului 1968, adică la 6 ani și jumătate, cu puțin înainte de intrarea la școală. În toamna lui 1969, se inaugurează liceul specializat în gimnastică. Concurează pentru prima dată la nivel național în anul 1970, ca membră a echipei orașului său natal. La 13 ani, are parte de primul succes major, câștigând trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene de la Skien (Norvegia), ce au avut loc în anul 1975, primind titlul de "Atleta Anului" din partea agenției de știri "Associated Press". În anul 1976, atunci când Nadia avea doar 14 ani, a devenit flacăra vie a Jocurilor Olimpice de Vara de la Montreal, transformând jocurile într-un zâmbet de copil. La Montreal, Nadia a devenit prima gimnastă care a obținut scorul de zece la olimpiadă, câștigând, de asemenea, și trei medalii de aur, la individual compus, bârnă și paralele. Peste doi ani, în anul 1978, participă la Campionatele Mondiale, având o greutate peste medie și fiind ieșită din formă, însă, câștigă titlul de campioană mondială la bârnă. În 1979, revenită la greutatea normală, Nadia câștigă cel de-al treilea titlu european la individual compus, fiind primul sportiv din istoria gimnasticii care reușește acest lucru. Se retrage din activitatea competițională după participarea la Jocurile Olimpice de la Moscova, din anul 1980, acolo unde și-a păstrat titlul la bârnă, câștigând și o nouă medalie de aur la sol, și una de argint alături de echipa României. Între anii 1984 și 1989 a fost membră a Federației Române de Gimnastică, ajutând la antrenarea gimnaștilor juniori români. În noiembrie 1989 fuge din România prin Ungaria și Austria, ajungând în Statele Unite, atunci când canalul american de știri CNN își întrerupe emisia curentă pentru a transmite în direct sosirea acesteia pe aeroportul din New York. Peste cinci ani se logodește cu fostul gimnast american Bart Conner, cu care se va mărita la București în 1996. În 2001 primește cetățenia americană, păstrând-o, însă, și pe cea română. Cei doi devin părinți în 2006, Nadia dând naștere unui băiat, care va primi numele de Dylan Paul.

Cartea "Nadia" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Sport-Turism (1977), Gazeta Sporturilor (2009) și Curtea Veche (2002).