Apărut pentru întâia oară în anul 1974, pe vremea lui Mihai Viteazul, romanul lui Ioan Dan este unul dintre cele mai apreciate manuscrise din literatura noastră. Mai mult, la zeci de ani de la apariție, avea să ocupe un loc de seamă în paginile de literatură universală. Numele lui Ioan Dan ajunge astfel în rândul celor mai importanți scriitori ai literaturii române. Școlit la București și pasionat de mic de istorie și cultură, Ioan Dan începe cercetările individuale pentru a pune bazele acestei serii extraordinare. Așadar, scriitorul reușește să aducă în fața publicului o pagină vie din istoria Țării Românești prin intermediul căreia ține publicul conectat la trecut.
Portretul domnitorului Mihai Viteazul este conturat exemplar, deși unele calități sunt hiperbolizate de scriitor. Totuși, puterea de evocare a scriitorului este deosebită și greu de contestat. În romanul său, se îmbină realitatea cu ficțiunea și își dau întâlnire multe personaje pe care am avut ocazia să le cunoaștem încă din clasele primare.
„Cavalerii” este unul dintre cele mai apreciate scrieri ale lui Ioan Dan, o incursiune alarmantă în lumea demult apusă, într-un trecut aproape uitat. Scriitorul vorbește despre cavalerii ordinului Basarab și despre crizele politice ale vremurilor. Este necesar să amintim că documentul are la baza cercetări personale ale autorului și o pasiune nemaiîntâlnită pentru istorie. În nebunia sa, autorul construiește o realitate utopică, ideală și preamărește faptele lui Mihai Viteazul. Am putea afirma că Dan este cumva îndreptat către ramura politică și că încearcă să își expună astfel părerile. Când termenul de democrație nu era încă utilizat, iar domnitorii erau cei care dețineau puterea supremă, lucrurile nu se desfășurau tocmai pașnic.
Scriitorul nu evită s săa ne vorbească despre metodele absurde de tortura ale lui Mihai Viteazul, ori despre relația deficitară între Țara Românească și alte state, dar și despre abuzurile de putere, ori alte acte mârșave. Pe alocuri, scriitorul abordează un limbaj dur și critică decizii, domnitori și tratate semnate prea din pripă. Manuscrisul este redactat într-o formă clară, dar limba română de la acea vreme nu suferise încă îmbunătățiri, lucru ce ar putea îngreuna lectura.
Mai târziu, la câțiva ani distanță de la apariția manuscrisului, criticii literari îl vor judeca pe autor pentru o așa-zisa hiperbolizare a domnitorilor și un atac indirect la sistemul politic al vremurilor. Este mult spus sistem politic, într-adevăr, căci vorbim despre vremuri în care dreptatea se făcea cu spada și lancea, iar forța fizică era mai importantă decât capacitățile intelectuale. Romanul lui Ioan Dan va fi reeditat și adaptat pentru teatru radiofonic, iar astăzi este unul dintre cele mai căutate manuscrise.
La numai un click distanță, pe site-ul nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale acestuia: Lucman (2008), Lucman (2007), Eminescu (1975).