Saga lui Ioan Dan merge mai departe și de această dată vom fi surprinși de evoluția fantastică a romanului său. Precum în scrierile precedente, avem de-a face cu un roman exemplar, un jurnal incredibil al vremurilor demult apuse, un elogiu adus istoriei. În aceasta rememorare fascinantă, suntem părtași la fapte despre care am citit numai în paginile cărților de istorie. Acțiunea celui de al treilea roman semnat de Ioan Dan se concentrează pe Unirea Principatelor, dar și pe abolirea dictaturii unor conducători criminali.
Romanul începe direct, fără vreo prezentare în prealabil sau vreun flash-uri care sa ne reîmprospăteze memoria. Personajele se înmulțesc de la o pagină la alta, iar intriga se complică serios. Observăm o slăbiciune a autorului pentru Mihai Viteazul și oștile sale, dar și o critica oarecum mascată pe care o aduce la adresa acestuia. Drumurile bătătorite ale Moldovei sunt greu de străbătut, armata este obosită, dar miza este mare. Pentru fiecare bucată de pământ, luptă este strânsă, iar cei slabi rămân totdeauna în urmă. Ostașii înaintează, își servesc conducătorul, dar sunt cu toții măcinați de gânduri și chinuiți de doruri străine lumii. De cealaltă parte a baricadei, stau boierii, cei care se mândresc cu patria lor, dar care ar fi in stare de cele mai sinistre fapte, numai pentru a obține un profit, oricât de mic. Țăranii sunt și ei prin preajmă, își fac veacul pe lângă curtea voievodului, doar or obține o scădere a taxelor, doar l-or îmbuna cumva. În lupta aceasta inegală se nasc orgolii puternice, confruntări militare sângeroase, iar finalul aduce gloria unora și decăderea altora. Mihai duce o politică dură și nu are scrupule când vine vorba de beneficii, dar, pe alocuri, are momente de sensibilitate și umanitate. Autorul însuși spune că voievodul se transforma pe câmpul de luptă, își lasă toate necazurile și slăbiciunilor la curte și devine neînfricat.
La o analiză mai atentă, toți cei prinși în acțiune urmăresc un singur țel, câștigul. La o privire de ansamblu par a urmări un câștig colectiv, însă individualismul iese la iveală treptat. Aici, în ținutul acesta bogat, falnic și roditor, sunt tot soiul de oameni, de la capete încoronate, la oameni simpli ori neștiutori de carte.
Autorul deschide la un moment dat o paranteză și vorbește despre tensiunile din politica românească a vremurilor, despre inexistența unor rânduiri clare ori despre nerespectarea legilor. Scriitorul vorbește despre violența și neputința, realizant o antiteză interesantă. La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, găsiți mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Lucman (2002), Eminescu (1976), Voyager (2021).