Profesorul şi fostul ambasador al României în Australia şi Noua Zeelandă în anul 1996 Ioan Gâf-Deac s-a născut pe 16 august 1952. Liceul l-a făcut la Lupeni, în Hunedoara, luând bacalaureatul în 1971, după care s-a orientat spre Universitatea din Petroşani, devenind inginer în 1976 pe ramura de exploatare si valorificare a resurselor naturale. A profesat la IM Lupeni şi CMVJ Petroşani în perioada 1976-1985 ca inginer, în acelaşi timp fiind şî asistent universitar la Universitatea pe care o absolvise. Din 1985 a fost director general adjunct la Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei. După o serie de stagii pe perfecţionare profesională, atât în România, cât şi în Germania şi Franţa, a urmat un an de studiu la Institutul de Pregătire a cadrelor din Economie şi Administraţie din Bucureşti înainte de a se înscrie la doctorat. Ioan Gâf-Deac este doctor în ştiinţe inginereşti din 1990. În anii 1991 şî 1992 a fost lector universitar doctor la ASE, predând cunoştinţe legate de tehnologii moderne. Între 1990 şi 1992 a fost director general şi responsabil în Corpul de Control al Ministrului din cadrul Ministerului Industriilor şi Resurselor, apoi Secretar de Stat în acelaşi minster. A urmat apoi Academia de Înalte Studii Militare timp de un an, obţinând diploma în urma studiului managementului strategic, relaţiilor internaţionale, informare şi securitate civilă şi militară, specializându-se apoi si în probleme de securitate naţională a României tot la Colegiul Naţional de Apărare, în restructurare industrială şi în apărarea naţională. În 1996 a fost ambasador în Australia şi Noua Zeelandă, iar în perioada 2001-2003 a fost director general în Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Ioan Gaf Deac carti. În 2011 a devenit expert evaluator extern al ARACIS pentru programele de studiu prin învăţământ la distanţă. Predă din 2000 la Universitatea Spiru Haret şi este conducător ştiinţific de doctorate la Universitatea din Petroşani.

Dintre cărtile scrise de Ioan Gâf-Deac enumerăm câteva titluri: Managementul activităţilor diplomatice, apărută în 2002, Speranţa duală, din 2001, Bazele învăţământului la distanţă, Tehnologii moderne, Sectorul de resurse din România în perioada de tranziţie, Management şi marketing pentru resurse minerale, Înger cu aripi ascunse, apărută în 2010, Venind către mine, publicată în 2009, Semne generale, din 2007.