Ioan Petru Culianu este unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni și profesori pe care țara noastră i-a oferit literaturii universale. Munca sa extraordinară și capacitatea incredibilă de evocare vor fi cele două calități care îi vor aduce faima în epocă. Va fi un apropiat al lui Eliade și a lucrat multă vreme în tovărășia acestuia. Ba mai mult, se speculează că tocmai această legătură și opoziția sa vizavi de comunism au fost cauzele asasinatului său. Reușește să publice mare parte din ideile și tratatele sale și este unul dintre cei mai guralivi istorici ai acelui veac. Deși trăiește într-o perioadă complicată din punct de vedere politic, Culianu are curaj să scrie cu patos despre plusurile și minusurile clasei conducătoare. Tocmai aceste manifestații ale sale îi vor aduce ura comuniștilor.
O vreme pleacă pe alte meleaguri și emigrează timp de 12 ani în Olanda, iar, mai apoi, călătorești în mai multe state europene. Primește amenințări cu moartea încă de pe vremea în care se instalase la putere Ion Iliescu, iar anchetele asupra securității românești vor menționa chiar implicarea acestuia în crima împotriva lui Culianu. Totuși, mult timp, este doar evitat, este cenzurat și i-se aduce la cunoștință să nu mai publice articole cu tentă politică. Nu va da ascultare acestor zvonuri și va fi întotdeauna un aspru susținător al adevărului.
Lucrarea sa de față este una dintre cele mai complexe pe care le creionează, iar personajele pe care le analizează sunt, de fapt, iluzii și reverii personale. El are curajul să vorbească despre o așa-numită exaltare a spiritului, care poate fi atinsă numai prin glorificarea sufletului și prin hrănirea acestuia cu valori curate, frumoase și demne de luat în seamă. Autorul ne vorbește, așadar, despre o liniște interioară, despre splendoare, despre emoție și despre reușită. Extazul este, potrivit lui Culianu, un proces care te transformă, te face să devii mai puternic și să înțelegi din ce aluat ești construit. Ești ceea ce te bucură, spunea el. Fără să pună accent pe lucrurile materiale, autorul are capacitatea de a ne deschide mintea și de a ne motiva să-i citim pledoaria filozofică până la capăt.
Într-o alegorie nebună adusă vieții, el are curajul să spere la o transformare continuă a societății, la revenirea la origini, la întoarcerea la bine. Este puternic influențat de Eliade și crede cu ardoare în existența unei vieți de apoi, accesând astfel terenul sensibil al spiritualității.
E drept, lucrarea nu este, nici pe departe, una facilă și ușor de descifrat. Din contră, va fi destul de dificil de deslușit pentru un cititor care nu are niciun fel de contact cu operele lui Culianu și cu tărâmul ezoteric pe care acesta îl explorează. Totuși, chiar această paradigmă ne va surprinde și ne va emoționa, iar cartea va fi studiată în marile centre universitare. Suntem purtați într-o călătorie deosebită între sacru și profan, care ne va schimba și ne va arăta o altă perspectivă asupra lumii. Pe site-ul nostru, este disponibilă în mai multe ediții: Venus (2003), Humanitas (1997), Humanitas (1999).