Ioan Petru Culianu - Hesperus

Elevul lui Mircea Eliade și al lui Willem Noomen, Ioan Petru Culianu s-a născut pe 5 ianuarie 1950 la Iași într-o familie de intelectuali. La 17 ani se mută la București pentru a studia la Facultatea de Litere, secția de italiană. Fiind membru al Partidului Comunist, primește o bursă de studiu în Italia însă ceea ce credea că va fi un vis devenit realitate, s-a terminat cu o depresie dură și dorința de suicid. A trecut peste acest episod și au urmat călătoriile în Olanda și S. U. A. unde din păcate, a fost asasinat pe data de 21 mai 1991.

Debutul în literatură este cartea în limba franceză "Eros et magie à la Renaissance" din 1984 pe care a publicat-o cu ajutorul lui Eliade. Dacă vrei să te bucuri de stilul său unic și plin de gnosticism poți adăuga chiar acum pe lista ta următoarele titluri : "Păcatul împotriva spiritului", "Călătorii în lumea de dincolo" sau "Tozgrec".

Romanul "Hesperus" a fost publicat la editura Univers în 1992. De asemenea, te poți bucura și de ediția Nemira din 1998 și ediția Polirom din 2004 pe care le găsești la un click distanță.

De prea multe ori romanul "Hesperus" a fost asemuit cu "Minunata lume nouă" a lui Aldous Huxley și acest lucru nu este doar o întâmplare. Între cele două opere este o distanță de cel puțin 50 de ani iar între autori este o diferență ca de la cer la pământ. Mulți au crezut că autorul a vrut doar să copieze opera pentru că plasarea lui în science-fiction pare o pură întâmplare. Asemănările sunt clare: personajele și întâmplările provin dintr-o lume post-apocaliptică, acțiunea se întâmplă în viitor dar și în trecut, și în ambele se face o diferență clară între dragoste și moarte.

Dar haideți să vedem ce este de fapt "Hesperus". Ne aflăm în Epoca Petrolului când omenirea încearcă din răsputeri să devină mai rațională însă fără succes. Din cauză că populația nu dorește schimbare sau să încerce să muște din mărul înțelepciunii, la o centrală termonucleară din Groenlanda, are loc o explozie. Dennis Horton, creierul, vine cu un plan. Începe să proiecteze planul Hesperus împreună cu colegul său Jordan Craig, care are rolul de inimă. Proiectul constă într-o călătorie pe Venus ce are să devină planetă locuibilă înainte de sfârșitul lumii însă mai este un drum lung până acolo. De asemenea, voia să creeze o civilizație ce va popula Pământul după renaștere, ce nu va trăi dar va fi nemuritoare. Aceștia purtau denumirea de hesperieni și erau descendenții populației ce a plecat din Hyperboreea pentru că căpeteniile lor au prezis un dezastru. Horton dorește eliminarea oricărui om de pe planetă și instaurarea rasei inventate de el unde singura regulă este "libertate fără efort". Aceștia nu aveau sentimente, nu puteau muri și singura lor distracție era vizionarea unor filme despre rasa umană și cum au ajuns aceștia la final. Acest ciclu infinit din care hesperienii nu pot ieși este o amprentă a autorului pentru că un om spiritual și filosof, nu putea vedea altfel o nouă lume. Un roman ce aduce în prim plan neutralizarea speciei și formarea unei lumi mai bune cu "extratereștrii" nu poate decât sa îți gâdile mintea.