Ioan Ramureanu s-a născut la data de 12 noiembrie 1910 în Slănic, Argeș și a fost un scriitor și profesor de teologie. A studiat la “Miron Patriarhul” din Câmpulung-Muscel și la Facultatea de Teologie din București. După obținerea diplomei de licență, a intrat în lumea academică, însă a continuat să-și dezvolte cariera și a obținut doctoratul în anul 1942, devenind profesor titular chiar la facultatea din București ce o urmase. Ramureanu a publicat nenumărate cărți și studii, majoritatea concentrandu-se pe istoria Bisericii, ori explorând conexiunile Bisericii Ortodoxe cu alte biserici creștine. Influența sa în domeniul teologiei a fost enormă contribuind cu lucrări ce oferă perspective detaliate asupra dezvoltării obiceiurilor și practicilor creștine în primele secole. A fost implicat în ecumenism, participând la diverse conferințe și publicând lucrări ce aveau să contribuie la înțelegerea și cooperarea Bisericii Ortodoxe cu alte biserici creștine, printre cele mai celebre lucrări fiind “Istoria Bisericească Universală” și “Istoria Bisericii Ortodoxe Române”. Fiind profesor la Facultatea de Teologie din București, a influențat întregi generații de studenți prin modul său de predare și prin lucrările ce le-a publicat și a reușit să trezească interesul pentru studiul teologiei în rândul multor viitori studenți.
Istoria Bisericii Universale a fost publicată pentru prima dată de Ioan Ramureanu împreună cu Milan Sesan și Teodor Bodogae în anul 1987 la editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, iar după 4 ani de la moartea sa, în 1992, a fost publicată de aceeași editură, fiind un manual pentru seminariiie teologice și s-a dovedit a fi extrem de util atât pentru studenții teologiei, cât și pentru cei doritori să cunoască istoria Bisericii creștine de la început.
Lucrarea lui Ramureanu este una de bază în studiul teologiei și a reușit să ofere o perspectivă clară și detaliată asupra evoluției Bisericii creștine, acoperind perioadele istorice de la începuturi si până în prezent. Ne este prezentat creștinismul timpuriu, perioadă în care a apărut creștinismul și în care s-au dezvoltat primele practici și doctrine creștine, marea schismă din 1054 și cauzele și consecințele sale asupra relației dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică, perioada reformei și contrareformei, cea modernă în care Biserica s-a adaptat la noile realități sociale și politice, dar și situația Bisericii Ortodoxe în diverse locuri ale lumii.