Despre Ioan Slavici
Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Siria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Judetul Putna) a fost un scriitor, jurnalist si pedagog roman, membru corespondent (din 1882) al Academiei Romane.
Opera literara a lui Ioan Slavici este influentata de viata satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Calinescu un „instrument de observatie excelent” al mediului rural, oferind in nuvelele sale poporale si in studiile sale o fresca a moravurilor, a comportamentului oamenilor în functie de statificarea lor sociala, in cele mai mici detalii ale tinutei, imbracamintii, vorbirii si gesturilor.
L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la indemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birau in anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numara romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc si Padureanca, iar memoriile sale publicate in volumul Amintiri, aparut in anul 1924, au o importanta deosebita pentru istoria literaturii romane.
Redactor la Timpul in Bucuresti si, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. In urma articolelor sale a fost inchis de cinci ori, atat in Austro-Ungaria, ca presupus nationalist roman, cat si in România, ca presupus spion austro-ungar. Aceasta experientă a fost reflectata de Slavici in lucrarea memorialistica intitulata Inchisorile mele, publicata in 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici ca „daca la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constata un usor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.”