După aproximativ 20 de ani de activitate literară, Ioan Slavici s-a impus în literatura română prin publicarea romanului său de debut, „Mara”. Romanul a fost publicat mai întâi în foileton, în revista Vatra din București, pe parcursul anului 1894. Ca volum de sine stătător, „Mara” a apărut câțiva ani mai târziu, în 1906, la Editura Institutului de Arte Grafice „Luceafărul”, cu sediul la Budapesta. În primii ani după apariție, totuși, romanul lui Slavici a fost, în mare parte, ignorat. Criticii, deși nu îl criticau direct, erau rezervați în a face laude. Cel care i-a acordat atenția cuvenită, și care a subliniat importanța sa în literatură, a fost criticul George Călinescu, într-un articol din revista Adevăr literar și artistic din 1937. Zece ani mai târziu, Șerban Cioculescu confirma opinia lui Călinescu, numind romanul lui Slavici drept cel mai bun roman din literatura română înainte de „Ion” al lui Rebreanu, atrăgând atenția asupra expresivității romanului. Din acel moment, „Mara” a devenit una din cărțile cele mai cunoscute din literatura noastră, fiind inclusă și în programa școlară. Romanul a continuat să fie republicat la mai multe edituri, printre care Adevărul, Minerva, Tineretului, Eminescu, Albastros sau Curtea Veche, toate acestea fiind puse spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.
Un cunoscător și analist al literaturii, Slavici era conștient de stadiul literaturii române la sfârșitul secolului al XIX-lea. Deși autori precum Nicolae Filimon sau B.P. Hașdeu aduseseră mari contribuți la structura romanului, totuși, în literatura noastră probleme sociale erau foarte puțin expuse, iar din construcția personajelor lipsea aceea singularitate care ar fi transformat personajul în erou. Slavici vizualizase aceste lipsuri și contura povestea în jurul câtorva personaje, care creșteau și evoluau pe fondul unor evenimente sociale și politice. Astfel, scriitorul plasează acțiunea romanului pe valea Mureșului, în anii 1850-1860, chiar după Revoluția din 1848. El descrie cu o măiestrie deosebită obiceiurile acelor vremuri din târgul românesc aflat sub stăpânire austriacă și conturează destinul fiecărui personaj în spatele noii ordini sociale.
Mara, personajul principal al romanului este văduva unui cizmar, care încearcă să facă tot ceea ce poate pentru a îmbunătăți situația celor doi copii ai săi: Persida și Trică. Reușește prin multă trudă să strângă suficientă avere pentru a-și trimite ambii copii să învețe și ajunge chiar să împrumute bani cu camată. Persida crește și devine din ce în ce mai frumoasă, atrăgând privirile băieților, și, în mod deosebit pe cele ale lui Națl Hubăr, fiul unui măcelar neamț. Părinții celor doi se împotrivesc relației și decid să-i trimită pe cei doi în alte orașe. Persida și Națl încep să se întâlnească, însă, în ciuda interdicților. Trică, rămas acasă, devine calfă și este angajat de cojocarul Bocioacă în Lipova. Națl nu reușește să-și termine pregătirea și intră într-un conflict cu tatăl său. Cu ajutorul lui Trică, se cunună cu Persida în secret și pleacă la Viena. Căsătoria celor doi va trece prin mai multe etape, iar Națl reușește în cele din urmă să își facă un rost, după o perioadă întunecată. Primesc iertarea din partea părinților odată cu nașterea primului copil. Trică se va maturiza și el, dar pe câmpul de luptă.
Ioan Slavici reușește, prin romanul său, să scoată în evidență multe dintre moravurile societății, poate cel mai proeminent fiind cel al agonisirii. Totuși, trebuie notat aici că Slavici scoate în evidență latura pozitivă, căci eroii din „Mara”, deși se îmbogățesc, nu ajung să-i asuprească pe ceilalți, așa cum vedem în alte romane boierii. Prejudecățiile nu lipsesc nici ele, mai ales în cazul nemulțumirior dintre Mara și ale măcelarului Hubăr. Hubăr este un catolic adevărat și modalitatea prin care el acceptă copilul Persidei este ca acesta să fie botezat catolic. Ascensiunea burgheziei își face simțită prezenta și cititorul va asista la o adevărată prezentare a lumii transilvănene din secolul al XIX-lea. Romanul „Mara” a fost ecranizat în 1976, cu titlul „Dincolo de pod” în regia lui Mircea Veroiu, având-o în rolul principal pe Leopoldina Bălănuță.