Ioana Pârvulescu, autoarea a zeci de volume și dublă câștigătoare a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură, este scriitoare, critic și profesor universitar. S-a născut în orașul Brașov în 1960, într-o familie de intelectuali, profesori de trei generații, deci ea nu aveam cum să meargă pe alt drum. După încheierea studiilor din cadrul liceului Andrei Șaguna, a urmat facultatea de Litere din București și a obținut doctoratul în filologie datorită tezei "Prejudecăți literare". În această perioadă, dar și în următorii ani, a participat la majoritatea întâlnirilor cenaclului Junimea și nu durează mult până își face curajul de a se face remarcată. În 1985 debutează în revista Astra cu articolul Ingeniosul în redingotă albă, apoi la cinci ani distanță publică și primul volum de poezii Lenevind într-un ochi. Va colabora cu marile reviste de literatură ale vremii, unde va avea rubrici săptămânale iar în 1999 va publica operă ce o va face remarcată. Se intitulează Alfabetul doamnelor și a apărut la editura Crater, ediție ce o găsiți pe site-ul nostru alături de cea oferită de editura Humanitas în 2021.
Poate că vreți să faceți cunoștință cu personajele feminine ale operelor din secolul trecut, sau poate doar doriți să citiți câteva pagini de critică ușor de înțeles. Ei bine, ați găsit cartea potrivită pentru că doamna Pârvulescu a reușit să combine utilul cu plăcutul. Aflate în ordine alfabetică de la doamna B. descrisă de Costache Negruzzi, până la doamna T. descrisă de Camil Petrescu, veți întâlni secretele și caracterul misterios al tuturor femeilor ce poate au fost ignorate până acum. Acestea ajung în centrul atenției cititorilor doar dacă sunt construite după tiparul sociologic ce le plasează pe locul întâi, doar dacă spun sau fac ceva interesant sau dacă relația lor cu personajul masculin este o poveste de dragoste fericită sau nu. Florica, Duduca Mămuca, Otilia sau Mara sunt doar câteva dintre doamnele ce vor fi atent descrise, iar asta nu ne face decât să ne bucurăm că mai există cineva care face acest lucru. Uneori autoarea este cam dură în exprimare, folosește cuvinte pe care nu toată lumea le digeră, dar dacă ai răbdare să termini ideea vei înțelege de ce aceste cuvinte. De asemenea legaturile literare sunt la tot pasul așa că dacă îi citești cartea fără să fi citit și marile opere înainte, e posibil să te pierzi în detalii greu de deslușit. Este o carte dedicată publicului larg, dar cei ce au citit mai multe opere cu siguranță se vor afunda în paginile de poveste.