„Fefeleaga" apare pentru întâia oară în 1908 și spune povestea unei femei de la țară, care trăiește într-o sărăcie cruntă, dar reprezintă un exemplu pentru mica societate din care face parte. Nuvela lui Agârbiceanu pornește de la un personaj real, care și a dus existența în munți, la poalele Detunatei, și care nu avea nici un alt sprijin pe lângă calul Bator.
Agârbiceanu evocă magistral viața de la sat, neajunsurile femeii, care dă dovadă de o forță interioară nemaivăzută. Fefeleaga este bătrână, singură, dar în putere și reușește cumva să își găsească liniștea în coliba de la poalele munților. Este cunoscută în zonă pentru sufletul cald, pentru răbdare și bunătate. Deși nu deține posesiuni materiale deosebite, este dispusă să ajute pe oricine are nevoie. Astfel, Fefeleaga este cea care leagă vacile sătenilor la poartă și le hrănește până acestea sunt revendicate de stăpânii lor.
Într-un decor fascinant, în mijlocul Apusenilor, Agârbiceanu ne zugrăvește viața adevărată. Aici întâlnim oameni simpli, cărând în spate snopi de fân pentru animalele din ogradă , femei spălând rufe în albia râului și copii alergând desculți prin pășuni.
Aici, la aer curat, departe de agitația marilor metropole, timpul parcă stă în loc. Țăranii autentici par personaje legendare, într-un cadru abandonat, într-un sat peste care munții stau a se prăbuși.
Nuvele lui Agârbiceanu a fost primită cu succes de publicul larg, însă criticii literari l-au atacat dur pe scriitor. Căci, spun aceștia, autorul nu a respectat istoria și, deși și-a dezvoltat opera pornind de la un personaj real, acesta nu a respectat întocmai realitatea faptelor.
La zeci de ani distanță, câțiva reporteri ai gazetei „Libertatea” au pornit în căutarea urmașilor Fefeleagăi lui Agârbiceanu. La poale munților, pe străzile prăfuite ale unui sat uitat de lume, ziariștii au găsit-o pe nepoata eroinei din nuvelă.
Doamna Ștefania are 60 de ani, dar își amintește ce vâlvă a propus nuvela lui Agârbiceanu și ce mit s-a creat în jurul bunicii sale. Deși a trecut multă vreme, femeia prezintă cu luciditate absolută istoria bătrânei Fefeleaga.
După cum s-a scris, Agârbiceanu a împodobit cu câteva artificii nuvela, iar multe dintre elementele notate, sunt pur ficționale. Reportajul celor de la „Libertatea” avea să descopere câteva lacune în opera scriitorului. Aflăm, astfel, că numele real al eroinei era Maria, nu Sofia, conform scrierii.
De asemenea, doamna Ștefania clarifică câteva aspecte esențiale, precum moartea copiilor protagonistei, originile eroinei și sărăcia lucie prezentată în nuvelă.
Fie că este reală sau ficțională, povestea Fefeleagăi a căpătat valențe legendare, iar programa școlară a zilelor noastre include celebra nuvelă a lui Agârbiceanu. La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale operei, dintre care amintim: Regis (2000), Dacia (1981), Facla (1987), Herra (2009).