Ion Antonescu (n. 15 iunie 1882, Pitesti - d. 1 iunie 1946, langa Jilava), maresal si om de stat roman, care a devenit dictatorul guvernului pro-german in timpul celui de-al doilea razboi mondial. El provenea dintr-o familie de militari, de origine albaneza.

El a fost cel mai apropiat de mama sa, Lita Baranga. Tatal sau, un ofiter de armata, a dorit ca Ion sa-l urmeze si l-a trimis sa urmeze Scoala de infanterie si cavalerie din Craiova. In timpul copilariei, tatal sau a divortat de mama sa pentru a se casatori cu o evreica, insa convertita la ortodoxie. Despartirea casatoriei parintilor sai a fost un eveniment traumatizant pentru tanarul Antonescu si nu a facut niciun secret in legatura cu antipatia sa fata de mama vitrega, pe care a infatisat-o intotdeauna ca pe o femeie fatala care a distrus ceea ce vedea ca fiind casatoria fericita a parintilor sai.

A urmat cursurile primare si gimnaziale in orasul in care s-a nascut, iar dupa aceea a urmat Scoala fiilor de militari Craiova, absolvind in 1904. Dupa absolvire, in 1904, Antonescu s-a alaturat armatei romane cu gradul de locotenent secund. Si-a petrecut urmatorii doi ani urmand cursuri la Sectia speciala de cavalerie din Targoviste. In timpul rascoalei din 1907, a condus o unitate de cavalerie din judetul Covurlui. Intre 1911 - 1913 a urmat Scoala Avansata de Razboi, primind gradul de capitan la absolvire. In 1913, in timpul celui de-al doilea razboi balcanic impotriva Bulgariei, Antonescu a ocupat functia de ofiter de personal in prima divizie de cavalerie din Dobrogia.

Dupa primul razboi mondial, Antonescu a ocupat functia de atasat militar la Paris si la Londra si, in 1934, ca sef al statului general roman. Numit ministru al apararii in 1937, a pastrat functia odata cu instaurarea dictaturii corporatiste a regelui Carol al II-lea (1938), pentru a fi demis numai dupa cateva saptamani ca simpatizant al principalului grup fascist roman, Garda de Fier. Pe frontul intern a fost anticomunist si antisemit, dar a favorizat Franta si Marea Britanie in relatiile internationale.

Antonescu a fost numit prim-ministru cu puteri absolute la 4 septembrie 1940, dupa ce Romania a impartit o treime din teritoriul sau intre Ungaria, Bulgaria si Uniunea Sovietica (iunie-septembrie 1940). A instituit o dictatura militara si a imbratisat deschis puterile Axei. „Statul sau legionar national” a adus pe scurt Garda de Fier la putere ca partener, dar, dupa o perioada de excese revolutionare si criminale gardiste, a suprimat organizatia (1941). La inceput a obtinut un sprijin popular larg pentru programul sau de reforma interna si, in calitate de aliat al Germaniei, pentru declaratia sa de razboi impotriva Statelor Unite (1941), in vederea recuperarii Basarabiei si a Bucovinei de nord. Administratia sa a permis, de asemenea, o anumita latitudine fata de criticii de opozitie, iar unii istorici cred ca ar fi fost cel mai putin util dintre guvernele satelite germane. Suportul sau popular a erodat treptat, pe masura ce pierderile de forta de munca s-au ridicat pe frontul rusesc. Regimul sau a fost in cele din urma rasturnat de o lovitura de stat in august 1944 condusa de regele Mihai;  initial a fost predat comunistilor, apoi sovieticilor. Timp de aproape doi ani a fost detinut in URSS, dupa care a fost adus in tara pentru a fi judecat. La 17 mai 1946,  Tribunalul Poporului din Bucuresti l-a condamnat la moarte. Antonescu a fost executat prin impuscare (1946).

Opere: Cititi, judecati, cutremurati-va, Romanii, Secretele guvernarii. Epistolarul infernului, Soldat martir, Istoria ma va judeca, Ganduri pentru biruinta, Un A. B. C. al anticomunismului.