Despre Ion Biberi
Ion Biberi (n. 21 iulie 1904, Turnu Severin - d. 27 septembrie 1990, Bucuresti) a fost un prozator, eseist si critic literar roman. Tatal sau a fost capitanul de marina Constantin Biberi.
Intre 1914 – 1921 a urmat Liceul Militar din Craiova, dupa care a ajuns la Facultatea de Medicina si Facultatea de Litere si Filozofie la Bucuresti. In anul 1929 obtine titlul de doctor in medicina si chirurgie.
Un an este medic in judetul Mehedinti, iar in 1930 pleaca la Paris pentru desavarsirea pregatirii de specialitate (psihiatrie). Din 1935, de la intoarcerea in tara, Biberi va lucra ca medic al Societatii de Navigatie din Turnu Severin. In 1939 se transfera la Casa Centrala a Asigurarilor Sociale din Bucuresti. De asemenea, a fost si pe frontul celui de-al al doilea razboi mondial in calitate de medic.
In literatura debuteaza cu proze scurte in prima serie a revistei Bilete de papagal, avand parte de aprecierea lui Tudor Arghezi. A colaborat la diverse reviste literare, precum: Revista Romana, Kalende, Ramuri, Revista Fundatiilor Regale si Viata Romaneasca. S-a consacrat cu volumul Proces, pe care l-a publicat in 1935. A fost distins cu Premiul Techirghiol-Eforie.
Urmatoarele sale opere au fost incununate cu mai putin succes: Oameni in ceata (1937), Cercuri in apa (1939), Un om isi traieste viata (1946), Destinul Aisei (1983), Luminile Capricornului (1983). In 1936 a fost, de asemenea, distins pentru eseul Thanatos. In 1945 va publica si un volum de Profiluri literare franceze, in oglinda fata de cel din 1934.
Imaginea romanelor sale, psihologica, dar si estetica, de notatie joyceana, ne apropie de Andre Gide, Robert Musil, Marcel Proust, imbogatind profilul romanului nostru modern.
Ion Biberi a lasat in urma o impresionanta opera de peste treizeci de volume de proza, eseuri, estetica, psihanaliza si monografii.
Scriitorul s-a stins din viata la 27 septembrie 1990, la Bucuresti.