Despre Ion Brad
La 8 noiembrie 1929 s-a nascut Ion Brad, scriitor, poet, unul dintre exponentii asa-numitului realism socialist, traducator si diplomat.
A facut scoala primara in satul natal, apoi a continuat studiile la liceul de baieti din Blaj, pe care l-a absolvit in 1948. A debutat inca de pe bancile liceului, in martie 1947, cu poezie, in revista Gand tineresc.
Intre 1948-1952 a urmat studiile Facultatii de Filologie din Cluj. Pana in 1955 a ramas la Cluj, unde, in calitate de secretar al Uniunii Scriitorilor, a reusit reabilitarea lui Ion Agarbiceanu. In 1955 s-a mutat la Bucuresti, unde a devenit redactor sef al revistei pentru copii si preadolescenti Cravata rosie. In 1958 a devenit redactor sef al revistei Luceafarul.
In perioada 1973-1982 a fost ambasador al Republicii Socialiste Romania la Atena, si, pana la Revolutia din decembrie 1989, deputat in Marea Adunare Nationala.
Deopotriva isi desfasoara activitatea de poet, romancier, dramaturg, editor, creator de poezie pentru copii si traducator (indeosebi din literatura elina), coscenarist, realizator de evocari monografice.
In 1958 a fost distins cu Premiul de Poezie al Academiei Romane pentru volumul Cu timpul meu. Acesta a fost urmat de Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Cele patru anoti mpuri (1972).
După anul 1990 s-a consacrat prin numarul mare de volume memorialistice publicate, in special despre perioada in care a fost ambasadorul Romaniei in Grecia (sase volume), dar si despre oamenii, situatiile si momentele pe care generatia sa le-a parcurs in perioada comunista. La 6 februarie 2019 Ion Brad se stinge din viata, la Bucuresti.
Opera: Cincisutistul (1952); Cu sufletul deschis (1954); Cântecele pământului natal (1956); Cu timpul meu (1958); Eroii fabulelor (1964); Fântâni și stele (1965); Poeme (1970); Cele patru anotimpuri (1972); Zăpezile de acasă (1972); Noaptea cu privighetori (1973); Templul dinafară (1975); Transilvane cetăți fără somn (1977); Războiul cunoașterii (1979); Cartea zodiilor (1982); Oracole (1987); Rădăcinile cerului (1989); Icoana nevăzută (1996); Al doilea suflet (2000).