Despre Ion Caraion
Ion Caraion (pseudonimul lui Stelian Diaconescu; n. 24 mai 1923 - d. 21 iulie 1986) a fost un poet, eseist si traducator roman. S-a nascut in satul Palici, comuna Rusavat, azi Viperesti.
De la varsta de sapte ani a fost crescut de catre rudele de la Ramnicu Sarat, unde a urmat si scoala primara. Din cauza situatiei materiale a fost trimis la un liceu militar, pe care l-a parasit in timpul examenelor.
Dupa ce incercarea de a profesa ca invatator a esuat, a urmat Liceul B. P. Hasdeu, unde, impreuna cu colegul Alexandru Lungu, a editat revista de poezie Zarathustra (1940-1941).
Respins prima data la examenul de la Facultatea de Litere si Filosofie din motive medicale, va ajunge totusi sa o frecventeze in anii 1944-1948, insa fara a-si obtine licenta. In paralel a indeplinit functiile de corector, redactor si secretar de redactie la Timpul (1942-1943), redactor la Ecoul (1943-1944), la Tribuna poporului, Fapta, Victoria, Revista Fundatiilor Regale. Din 1945 a fost colaborator la redactia revistei Lumea (condusa de George Calinescu), iar impreuna cu Virgil Ierunca a initiat revista pentalingva Agora (1947) si a ingrijit Caietele de poezie ale Revistei Fundatiilor Regale (1946-1947). Din urmatorul an a fost consilier de presa in Ministerul Artelor si Cultelor si redactor la Cartea Romaneasca.
A debutat cu versuri si recenzii in revistele Universul literar si Curentul. Un volum de versuri i-a fost confiscat de cenzura (Panopticum). In 1945 a devenit secretar general de redactie la revista Lumea, condusa de George Calinescu, iar in 1947 a fost numit sef de presa la Editura Fundatiilor Regale.
In urma unei condamnari politice, Intre 1950 si 1955 a facut inchisoare la Canalul Dunare-Marea Neagra si minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie. Peste trei ani fost arestat din nou si condamnat la moarte pentru tradare si apoi, prin comutare, munca silnica pe viata.
In 1964 a fost eliberat impreuna cu alti detinuti politici, iar in 1966 si-a reinceput activitatea literara cu volumul de versuri Eseu si antologia retrospectiva Necunoscutul ferestrelor (1969), care a castigat Premiul Mihai Eminescu al Academiei Romane. Cu un an inainte a primit si Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea cartii lui Edgar Lee Masters, Antologia oraselului Spoon River.
Cand era redactor la revista Romania literara, dupa amenintari si atacuri sovine inseriate pe luni de zile, este silit sa paraseasca tara. Caraion s-a stins din viata la 21 iulie 1986. Postum a fost elogiat si comentat la Sorbona. Incepand din anul 1996 biblioteca comunala Viperesti ii poarta numele in semn de omagiu.
Opera: Panopticum (1943); Cantece negre (1947); Eseu (1966); Necunoscutul ferestrelor (1969); Cartita si aproapele (1970); Cimitirul din stele (1971); Poeme (1974); O ureche de dulceata si-o ureche de pelin (1976); Lacrimi perpendiculare (1978); Dragostea e pseudonimul mortii (1980); Apa de apoi (1991); Omul profilat pe cer (1995); Exil interior (1997) - versuri. Duelul cu crinii (1972); Enigmatica noblete (1974); Bacovia - sfarsitul continuu (1977); Insectele tovarasului Hitler (1982) - eseuri si critica literara.