Despre Ion Creanga
Ion Creanga, autorul unor carti ce pot bucura orice suflet tanar, Amintirile din copilarie, s-a nascut, dupa propriile marturisiri, la 1 martie 1837 - alte surse mentioneaza 10 iunie 1839 - in Humulesti, Neamt, fratele a inca sapte copii ai cuplului Stefan si Smaranda. Scoala si-a inceput-o la biserica satului natal, pregatirea sa fiind ulterior preluata de bunicul matern. Urmeaza apoi Scoala Domneasca de la Targu Neamt si cea catehetica din Falticeni, drumul spre care pornise era acela al pregatirii de a deveni preot. Scoala de la Falticeni se desfiinteaza, iar el ajunge in Iasi, la Seminarul teologic de la Socola. Tatal sau moare in 1858, el se casatoreste un an mai tarziu cu Ileana, fiica de preot. Studiile si le continua la Facultatea de Teologie si la Scoala preparatorie de la Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, pentru a se incadra in invatamant, unde ii este profesor Titu Maiorescu; acesta il numeste invatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi. Creanga avea deja un copil de 4 ani si ramane timp de 12 ani dascal si diacon la mai multe biserici iesene. Este exclus din randurile clerului, insa, pe motiv ca si-ar fi parasit nevasta, s-ar fi tuns si ar fi frecventat teatrul.
In 1867, Ion Creanga concepe si publica prima din sirul de carti ce vor urma, respectiv primul sau abecedar: Metoda noua de scriere si citire. Se dedica literaturii si conceperii de manuale scolare. Scrie articole de ziar, cum este Misiunea preotului la sate, editat in 1871, si un alt manual de citire ce avea numele Invatatorul copiilor, unde include trei povestiri proprii. Acesta este anul in care este scos din preotie. Divortul de sotia sa in 1873 ii lasa in grija copilul de 12 ani si se muta in mahalaua Ticau. Se pare, insa, ca hotararea de caterisire este anulata in 1883. Creeaza in total patru manuale scolare, fiind dedicat vocatiei sale pedagogice.
In anul 1875, Ion Creanga il cunoaste pe Mihai Eminescu, ce era revizor scolar al judetelor Iasi si Vaslui, cu care leaga o profunda prietenie. Acesta din urma il incurajeaza sa scrie si sa publice, il introduce in Societatea literara Junimea. Scoate povesti, basme, nuvele, publica in Convorbiri literare, isi scrie Amintirile si si le publica in 1881-1882. Isi continua activitatea didactica si este decorat cu ordinul Bene merite in 1878.
Este remarcat ca un om cu un mare simt ironic si cu prezenta de spirit, cu un incredibil talent de povestitor. Substratul scrierilor lui atrage atentia asupra situatiilor reale pe care le critica fin si ironic. Foloseste un stil oral nepretuit, un limbaj popular autentic si sugubat.
In jurul lui 1883, Ion Creanga se imbolnaveste de epilepsie, lucru care il mahneste foarte mult; se stinge din viata in ajunul Anului Nou din 1889, la cateva luni dupa decesul lui Mihai Eminescu.