Opera autobiografică “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă a reprezentat o lucrare laborioasă, fiind realizată între anii 1881 și 1888, iar despre ea s-a auzit prima oară în cadrul ședințelor de la “Junimea”, unde Ion Creangă obișnuia să citească părți din operă, acestea fiind și publicate în revista “Convorbiri literare” începând cu anul 1881.
Opera completă în volum a apărut post-mortem, în anul 1892, la editura Șaraga din Iași, fiind îngrijită de Eduard Gruber, A. D. Xenopol și Grigore Alexandrescu, după o rugăminte adresată de fiul scriitorului, Constantin Creangă.
“Aminitiri din copilărie” reprezintă un adevărat tablou rememorat de Ion Creangă, în care apar toate detaliile legate de copilăria și locurile în care autorul a crescut și s-a dezvoltat, momente care au creat în mintea tinerilor imaginea unei copilării frumoase și sănătoase, în care libertatea și jocul primau într-un peisaj rural, întâlnit din ce în ce mai rar astăzi.
Printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Națională Gh. Mecu, 1943, în format broșat, editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956, în format broșat, editura Minerva, din colecția Arcade, 1971, în format cartonat, editura Ion Creangă, din colecția Biblioteca Școlarului, 1984, în format broșat sau editura Curtea Veche, din colecția Biblioteca pentru toți – Jurnalul Național, 2011, în format cartonat, cu supracopertă.
Ion Creangă s-a născut la data de 1 martie 1837, la Humulești, în județul Neamț, fiind un însemnat scriitor român care a rămas în amintirea tuturor pentru capacitatea acestuia de a povesti și de a scrie basme cu care au crescut generații la rând de copii.
Ion Creangă crește într-o familie numeroasă, fiind în total opt frați și surori, dintre aceștia supraviețuind doar doi, el și sora acestuia, Ecaterina. Acesta începe școala în anul 1847, fiind învățat de dascălul din sat primele noțiuni elementare, iar mai apoi, David Creangă, bunicul acestuia se ocupă de educația lui, fiind dat la școală pe valea Bistriței, în localitatea Broșteni.
Mai târziu, urmează cursurile seminarului, până în 1859, iar mai apoi se întoarce în satul natal pentru scurt timp. În același an, se căsătorește cu Ileana Grigoriu, fiica unui preot din Iași, cu care are un fiu, Constantin.
Patru ani mai tîrziu, Creangă intră la “Școala preparandală vasiliană” din Iași unde îl are profesor pe Titu Maiorescu, iar de aici acesta urmează calea spre “Junimea”.
În 1875, îl întâlnește pe Eminescu, care îl înduplecă să scrie cele mai importante opere, printre care primele sale opere, din anul 1875, “Acul și barosul” sau “Capra cu trei iezi”.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Dănilă Prepeleac”, 1876, “Povestea lui Harap-Alb”, 1877, “Ivan Turbincă”, 1878 sau “Păcală”, 1880.
Opera autobiografică “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă reprezintă o adevărată incursiune în copilăria lui Ion Creangă, fiind prezentat un personaj plin de culoare, în persoana lui Nică, un copil neastâmpărat care întotdeauna este pus pe șotii, trecând prin tot felul de episoade hazlii în care este reliefată viața rurală lipsită de griji sau iernile de odinioară în care toate tradițiile erau respectate cu sfințenie.
Opera este împărțită în patru capitole în care autorul prezintă cu nostalgie, Humuleștiul, familia acestuia, căldura din sânul familiei, chiar dacă aceștia nu erau înstăriți, însă în cea mai mare parte, Creangă prezintă colegii din școala primară, învățătorul, pe Smărăndița popii, cea neastâmpărată sau episoadul cu “Calul Bălan”, când copiii erau “altoiți cu Sfântul Nicolae”, dacă nu erau cuminți, ori episoade în care copiii se jucau prinzând muște cu ceaslovul.
În celelate capitole, autorul vorbește despre superstițiile pe care mama sa le crede și despre faptul că Nică, băiat blond, poate aduce vremea frumoasă dacă se joacă afară cînd plouă, ori despre descântece, tradiții de Ignat sau alungarea spiritelor rele. Poate cele mai importante două momente prezentate în carte sunt cele de la scăldat, când Nică rămâne dezbrăcat, hainele lui fiind furate de Smărăndița, iar tot episodul întoarcerii acasă este unul savuros.
Pupăza care îl trezește pe Nică din somn dimineața reprezintă și ea un moment haios, acesta urcând în tei să o prindă cu gândul să meargă la iarmaroc pentru a o vinde unui bătrân viclean care îl păcălește pe băiat, Nică ieșind în pierdere după ce pupăza revenine la locul ei în tei.
Opera a fost ecranizată în anul 1964, în regia Elisabetei Bostan, avându-i în rolurile principale pe actorii Ion Bocancea, în rolul lui Nică și pe Corina Constantinescu, în rolul Smărăndiței.