Despre Ion D. Sirbu
Ion D. Sîrbu se numea Desideriu Sîrbu şi s-a născut la Petrila, judeţul Hunedoara, pe 28 iunie 1919. Tatăl său era miner. A devenit un prozator, eseist, dramaturg, filosof, memorialist ale cărui lucrări au fost extrem de puţin publicate în timpul vieţii, fiind persecutat şi deţinut politic. A făcut şcvoala primară în oraşul natal, apoi gimnaziul şi liceul la Petroşani. Din 1939 a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj, avându-l ca profesor, printre alţii, pe Lucian Blaga. Universitatea se mutase la Sibiu în acea perioadă, Ardealul de Nord fiind cedat Ungariei prin Diktatul de la Viena. A desfăşurat o activitate literară amplă în cercul literar al Universităţii, alături de alţi scriitori ca Ştefan Augustin Doinaş, Ovidiu Cotruş, Radu Stanca etc. Scria proză şi dramaturgie satirică, fiind de orientare stângistă. Participă la cel de-al Doilea Răboi Mondial ca sergent de artilerie, deplasându-se cu frontul până la Stalingrad, unde cade prizonier. Reuşeşte să evadeze. Îşi ia licenţa în 1945. Teza sa poartă titlul De la arhetipurile lui C. G. Jung la categoriile abisale ale lui Lucian Blaga – marele filosof fiindu-i coordonator al lucrării. Din anul următor devine asistent la catedra de estetică şi critică literară, iar în 1946 obţine doctoratul cu lucrarea Funcţia epistemologică a metaforei. Ocupă postul de conferenţiar în Cluj, la Conservator.
Comuniştii, însă, văd în el un duşman al regimului lor şi din decembrie 1949 este eliminat din învăţământul universitar. Este nevoit să lucreze ca suplinitor la Baia de Arieş şi la Cluj, apoi în Bucureşti la revista Teatru, unde scrie piese şi scenarii de film. Ion D. Sîrbu este arestat în 1957, înscenându-i-se un proces din cauza criticii pe care o adresase unui text dramaturgic stalinist. Primeşte şapte ani de muncă silnică şi confiscarea averii, după care i se dă domiciliu forţat la Mina Petrila. După o perioadă în care i se interzice să publice scrie piese de teatru care i se joacă rar şi rămâne secretar literar la Teatrul Naţional din Craiova până la pensionare. Ion D. Sirbu carti. Scrie foarte mult, însă nu publica mai nimic până după căderea regimului comunist. Dintre lucrările care îi aparţin cele mai cunoscute sunt: Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, De ce plânge mama?, Arca bunei speranţe, Şoarecele B şi alte povestiri, Adio, Europa!, Dansul ursului, Lupul şi catedrala. A murit pe 17 septembrie 1989 la Craiova.