Ion Lancranjan - Caloianul

Ion Lăncrănjan, unul din marii prozatori clasici români contemporani, s-a născut în anul 1928, la 13 august. Școala generală o face în comuna natală, Oarda de Sus din județul Alba. Merge apoi la Brașov unde finalizează ciclul inferior al liceului și obține diploma de electrician. Pentru a finaliza ciclul superior liceal se mută la Câmpina. Aici începe să participe frecvent la lecturile cenaclului literar. În urma activității sale în cadrul cenaclului, el este ales pentru a urma cursurile Școlii de Literatură “Mihai Eminescu”. După finalizarea școlii, în anul 1953, Ion Lăncrănjan începe să lucreze ca redactor la publicația “Tânărul scriitor”. Debutul literar îl are în anul 1963 cu romanul “Cordovanii” ce este alcătuit din trei volume. Vor fi publicate apoi nuvele și povestiri, din care amintim următoarele: „Eclipsa de soare” publicată în anul 1969, „Ploaia de la miezul nopții” publicată în anul 1974, „Drumul câinelui” publicat în același an ș.a.m.d. De asemenea, acesta a scris și câteva romane, șapte la număr, din care cel care îi aduce faima la nivel național este chiar romanul său de debut “Cordovanii”. În anul 1990, Ion Lăncrănjan primește Premiul anual de publicistică al revistei “România Mare”. Acesta moare un an mai târziu, la 6 martie 1991 în București. Unii critici consideră că, din cauză că acesta a scris în totalitate despre soarta țăranului român într-o lume obsedată de lupta pentru putere, viziunea lui artistică a fost foarte îngustă, pe când alții îl consideră un adevărat patriot care a ajuta la scrierea biografiei poporului român.

În anul 1975 apare, în două volume, la editura Albatros romanul istoric „Caloianul” care este apoi reeditată, de aceeași editură, în anul 1980. Găsești ambele ediții ale romanului pe site-ul anticariatului nostru, Printre Cărți. Personajul principal al romanului este scriitorul Alexandru Ghețea care este preocupat de-a lungul operei să afle răspunsul la întrebarea ce pare că îl bântuie tot timpul: “Când și cum moare trecutul, până unde și cum vine el în prezent?”. Ca în toate scrierile lui Ion Lăncrănjan, acest roman analizează realitățile țăranilor români care își duc existența într-o societate aflată sub conducerea Partidului Comunist Român. Cei care se aflau la putere în acele timpuri susțineau că ei au redat țării gloria și mândria de odinioară, lucru ce este pus la îndoială de personajul principal, din perspectiva căruia este narată întreaga acțiune a romanului. Se pare că Lăncrănjan a dedicat capitolul “Dincolo de aparențe” lui Dimitrie Tomozei, acesta fiind descris sub numele de Romulus Leanc. Titlul operei face referire la un obiect făcut din lut, împodobit cu flori, care se arunca în apă în timpurile secetoase pentru a invoca ploaia. Aici, Alexandru Ghețea este văzut ca un caloian ce este aruncat în vremurile istorice, nu de mult trăite de poporul nostru, pentru a aduce un strop de speranță acestuia.