Ion Luca Caragiale - O faclie de Paste

Ion Luca Caragiale, născut pe 1/13 februarie 1852, în Țara Românească, a fost un cunoscut scriitor român, fiind văzut de George Călinescu ca cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.

Nuvela "O făclie de Paște", publicată pentru prima oară în revista "Convorbiri literare", în numărul XXIII din 1889-1890, prezintă un eveniment petrecut în satul Podeni, în noaptea de Înviere. Povestea scrisă de Caragiale combină elemente de suspans, dramă psihologică și observații asupra naturii umane. Nuvela îl are în prim-plan pe Leiba Zibal, hangiul de la Podeni, un han situat într-o vale retrasă și pustie. Înainte de a ajunge hangiu, Leiba a avut mai multe meseri, precum: precupeț, vânzător de mărunțișuri, samsar, telal de straie vechi, croitor și ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Iași. Pe toate acestea le-a încercat după accidentul în urma căruia și-a pierdut slujba ca băiat într-o mare dughiană de vinațuri. Totul se întâmplase într-o zi, în care sub atenta supraveghere a lui Zibal, doi hamali coborâseră în beci, o neînțelegere ducând la violențe între cei doi, unul dintre ei lovindu-l pe tovarășul său cu un crampei de lemn drept în frunte, acesta căzând amețit și plin de sânge la pământ. Când văzu cele întâmplate, Zibal scoase un țipăt de alarmă, atacatorul repezindu-se să iasă grăbit din curte, moment în care, în timp ce trecea pe lângă băiat, ridică mâna asupra-i, acesta căzând leșinat de spaimă. După ce a fost nevoit să stea departe de muncă timp de luni bune, atunci când s-a întors, postul lui era deja ocupat de altcineva. În acel moment a început lupta lui pentru supraviețuire, viața îngreunându-i-se și mai mult odată cu căsătoria cu Sura. La puțin timp după aceasta, fratele Surei, hangiu la Podeni, a murit, hanul rămânându-i lui Zibal, care urma negoțul pe seama lui. Toate aceste lucrurile se întâmplau cu cinci ani în urmă. De atunci, el reușise să strângă o avere bunicică în bani și vinuri bune, îngrijite, o marfă pe urma căreia putea scoate mulți bani. Leiba scăpase de sărăcie, însă, acum el și întreagă sa familie erau bolnavi, toți având malarie, boală cunoscută și sub numele de "friguri de baltă". Însă, ceea ce îl neliniștea acum pe hangiu, mai mult decât boala de care suferea, era amenințarea primită din partea unui fost angajat, badea Gheorghe. Zibal îl cunoscute pe acesta într-o dimineață de toamnă, în care venise la han, obosit de drum, proaspăt ieșit din spital, căutând ceva de lucru. Hangiul i-a oferit atunci o slujbă, însă Gheorghe s-a dovedit a fi un om brutal și ursuz, blestemând și mormăind singur prin curte întreaga zi. Era un angajat rău, leneș și obraznic, dar și hoț. În final, hangiul a hotărât să renunțe la serviciile lui, însă Gheorghe nu voia să se lase dus, pretinzând că i-a fost promis că va sta un an. În acel moment, hangiul i-a spus că va merge în deal, la primărie, să ceară primarului să-l alunge. La cele auzite, Gheorghe începu să-l amenințe pe hangiu, spunându-i să îl aștepte în noapte Paștelui, pentru că o să aibă el ac de cojocul lui.

Cartea "O făclie de Paște" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în nouă ediții, și anume: Abeona (1993), Garamond (2002), Minerva (1971), Porto Franco (1992), Minerva (1973), Minerva (1996), Blassco (2005), Litera (2003) și Libr. Universală (1929).