Comedia “O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, a apărut în anul 1884, fiind în premieră citită în cadrul ședințelor de la “Junimea”, de marele dramaturg român, iar mai târziu, în anul 1885 să apară într-un număr al revistei “Convorbiri literare”.
Opera apare într-un volum denumit “Teatru”, în anul 1899, la editura Minerva, volum care cuprinde cele mai reprezentative creații teatrale ale lui Caragiale, având o prefață realizată de Titu Maiorescu.
“O scrisoare pierdută” reprezintă a doua mare comedie scrisă de dramaturgul român, după succesul avut cu piesa “O noapte furtunoasă”, aceasta fiind o comedie de moravuri atât sociale cât și politice, o comedie care scoate în relief și astăzi, la mai bine de 130 de ani de la lansare, aceleași lupte politice oarbe și fără transparență, lupte care păstrează opera în percepția națională ca una tot mai actuală.
Printre alte edituri care au publicat comedia, putem aminti de editura Socec, 1924, în format cartonat, editura Librăriei Universală Alcalay and Co, 1930, în format broșat, editura de Stat pentru Literatură și Artă, din colecția Biblioteca pentru toți, 1955, în format broșat, editura Minerva, 1971, 1982 și 1995, atât în format cartonat, cât și broșat, editura Maxim Bit, 2007, în format broșat sau editura Cartea Românească, din colecția Cartea pentru elevi, 2017, în format broșat.
Ion Luca Caragiale s-a născut la data de 1 februarie 1852 în localitatea Haimanale, din județul Prahova, astăzi, localitatea I. L. Caragiale, din județul Dâmbovița, fiind un însemnat dramaturg, pamfletar, poet, nuvelist, ziarist, comentator politic sau director de teatru, adevărată personalitate marcantă în istoria teatrului românesc.
Crește într-o familie modestă, tatăl acestuia, Ștefan, fiind un bucătar care a călătorit până în Constantinopol, acolo unde s-au și născut ceilalți frați ai săi.
Primele studii le însușește în preajma părintelui Marinache de la Biserica “Sf. Gheorghe” din Ploiești, mai apoi clasele primare fiind terminate la “Școala Domnească” din Ploiești, iar gimnaziul la “Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești.
La început este atras de poezie, scriind versuri în taină, iar mai târziu se apropie de teatru, fiind atras de reprezentațiile unchiului său, Iorgu Caragiale.
Prima operă importantă apare în anul 1879, fiind postată, ca toate comediile acestuia în revista “Convorbiri literare”, având în spate susținerea Junimii și a lui Titu Maiorescu.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Momente și schițe”, volum din care putem aminti de povestiri ca “Domnul Goe”, “Bubico” sau “Moftangii”, nuvelele “În vreme de război”, 1898 sau “Două loturi”, 1901 ori de comediile “Conu Leonida față cu reacțiunea”, 1880 sau “D-ale carnavalului”, 1885.
Comedia “O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale reprezintă o adevărată capodeperă a genului, fiind o comedie care s-a jucat pentru prima oară la data de 13 noiembrie 1884, într-o atmosferă marcantă, prima reprezentație pe o scenă de teatru fiind evidențiată de prezența reginei.
Comedia este împărțită în patru acte, fiecare act având mai multe scene, printre care primul act oferă nouă scene, iar celelalte trei câte paisprezece scene, în care se perindă mai multe personaje într-un oraș de provincie, tema principală fiind pierderea unei scrisori de amor de către o femeie influentă în oraș, aceasta născând o adevărată armă politică.
În primul act se prezintă lupta pentru alegerea candidatului ce urma să reprezinte orașul în Camera Deputaților din cadrul unui partid din capitala unui oraș de munte, unde sunt prezentate personajele principale, Zaharia Trahanache, un stâlp politic local și președinte al unor “comitete și comiții”, soția sa Zoe, care pierde o scrisoare de amor de catre amantul acesteia, Ștefan Tipătescu, prefect de județ și inamic politic al altei formațiuni conduse de Nae Cațavencu sau alte personaje care fac parte din organizația lui Tipătescu, ori, personajul surpriză, cetățeanul turmentat.
În actul al doilea, scrisoarea rătăcită este găsită de cetățeanul turmentat, fiind mai apoi sustrasă de Nae Cațavencu, acesta folosind-o ca și armă de șantaj.
În cele din urmă, Tipătescu este convins de Zoe să îl susțină pe Cațavencu, iar Zaharia Trahanache, care nu crede autenticitatea spuselor din scrisoare pregătește terenul pentru a contraataca.
În cel de-al treilea act apar discursurile celor implicați politic, iar în final totul culminează cu aflarea câștigătorului, în persoana lui Agamemnon Dandanache, un personaj savuros care pare să fie un tot în ceea ce privește defectele tuturor celor prezenți în procesul politic. Urmează un moment de uluială, iar cei prezenți se încaieră, Cațavencu pierzând pălăria în care ținea scrisoarea, aceasta fiind găsită de același cetățean turmentat care era agent poștal, livrând-o destinatarului de drept, Zoe.
În final, Cațavencu, știind că nu mai are nicio șansă, după ce totul iese la iveală se ocupă de discursul în care recunoaște înfrângerea în fața lui Dandanache.
Comedia a fost ecranizată în anul 1954, fiind regizată de Sică Alexandrescu și Victor Iliu și avându-i în rolurile principale pe actorii Niki Atanasiu, în rolul lui Tipătescu sau pe Radu Beligan, în rolul lui Dandanache.