Ion Marin Sadoveanu - Sfarsit de veac in Bucuresti

„Sfârșit de veac în București” este printre cele mai cunoscute lucrări ale scriitorului Ion Marin Sadoveanu, pe numele său adevărat Iancu Leonte Marinescu. A fost publicată în 1944 la editura Socec, după ce scriitorul fusese refuzat de mai multe edituri. Romanul s-a bucurat de succes rapid, iar copiile primei ediții s-au vândut în doar câteva luni. Succesul său s-a datorat, în parte, și subiectului, care amintea oamenilor de o perioadă în care nu exista război și de un oraș liniștit, patriarhal. Perpessicius chiar afirma că efectul romanului a fost deosebit, aducând cu sine o „savoare dureroasă”, care îi făcea pe cititorii să uite de spaima atacurilor aeriene. Mai mult, criticul Șerban Cioculescu nota într-un articol din revista „Viața” scriitura extraordinară a lui Marin Sadoveanu, comparând „Sfârșit de veac în București” cu romanul „Ion” de Liviu Rebreanu. Astăzi, romanul lui Ion Marin Sadoveanu rămâne în continuare unul din cele mai importante romane ale literaturii române, fiind publicat în peste zece ediții, aparținând mai multor edituri (Minerva, Adevărul, Editura pentru Literatură, Litera). Acestea se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.

„Sfârșit de veac în București” urmărește evoluția personajului Iancu Urmatecu. Un arhivar priceput, el reușește să-și îmbunătățească situația financiară. Deși provine dintr-o mahala bucureșteană, Urmatecu devine, cu timpul, administratorul averii baronului Barbu și omul său de încredere. Acesta însă îl păcălește pe baron, și își ia partea sa de avere din cea a boierului. El plănuiește de asemenea o modalitate de a-l șantaja și strânge informații despre personajele din jurul boierului. Urmatecu nu își păstrează modestia și organizează cine festive, invitându-și rudele pe care, în ascuns, le urăște. Întreține relații cu mai multe femei, inclusiv cu Jurubița, soția fratelui său. Scopul său este de a sustrage averea fiicei lui Barbu, Amelica. Lucrurile încep să se schimbe când fiul baronului, Barbu, sau Bubi, se întoarce de la Viena. Jurubița își schimbă preferințele și se întoarce spre tânăr, căruia îi mărturisește faptele lui Urmatecu. Astfel începe lupta dintre cei doi. Bubi, încrezător, deschide o fabrică de oglinzi, cu acordul tatălui său, punând ca și garanție moșia Bălășoieni, unde Urmatecu îl are pe Lefter, unchiul soției sale. Bubi însă nu poate duce lupta până la capăt. Jurubița, devenită văduvă, se apropie tot mai mult de bărbat și îl determină să cheltuiască o bună parte din fondurile pentru fabrică. Fostul administrator, Dorodan, încearcă să intervină pe lângă bătrân și Bubi, dar nu are succes și sfârșește tragic, după ce este mușcat de un câine al lui Urmatecu. Pentru că Bubi nu reușește să ducă plata la zi, moșia Bălășoieni este scoasă la licitație și cumpărată de Urmatecu. El capătă și mai multă putere odată cu numirea bătrânului baron la ministerul de justiție. Ritmul acțiunii crește odată cu moartea boierului, care îi aduce noi oportunități lui Urmatecu.

Romanul lui Ion Marin Sadoveanu este o adevărată frescă socială. Stilul elaborat al scriitorului va captiva orice cititor, care va urmări cu o mare curiozitate destinul fiecărui personaj. Sub povestea extraordinar construită, Marin Sadoveanu subliniază ascensiunea socială și decăderea boierilor. Transformarea este inevitabilă, iar cititorul este invitat să privească schimbarea acestor lumi. Romanul l-a inspirat pe Alecu Popovici să realizeze spectacolul de teatru radiofonic în 1970, avându-l în rolul lui Urmatecu pe Toma Caragiu.