Ion Mihai Pacepa - Mostenirea Kremlinului

Romanul “Moștenirea Kremlinului – Rolul spionajului în sistemul comunist de guvernare”, “The Kremlin legacy”, în limba engleză, de Ion Mihai Pacepa, a apărut în anul 1993, la editura Venus, fiind al doilea titlu important publicat de fostul șef-adjunct al Departamentului de Informații Secrete din vremea comunismului, acesta realizând un roman de spionaj complex, în care apar detalii șocante și marcante, mare parte din personajele prezente în operă, fiind chiar personalități reale în ceea ce privește genocidul și crimele împotriva umanității.

Pe de altă parte, Pacepa vorbește cititorilor despre un rol pe care organizațiile de spionaj l-au avut de-a lungul timpului în spațiul ex-comunist, astfel că organizațiile care aveau rolul de a proteja statul, se ocupau cu îndeletniciri toxice, îndreptate împotriva diplomației și relațiilor internaționale cu statele occidentale.

Printre alte edituri care publică romanul, putem aminti de editura Humanitas, 2013 sau 2017, în format broșat, fiind a doua editură care publică romanele autorului după anii 2000.

Ion Mihai Pacepa s-a născut la data de 28 octombrie 1928, în București, România, fiind un fost șef adjunct al Departamentului de Informații Externe, cu alte cuvinte șef al spionajului din cadrul regimului comunist.

Acesta crește într-o familie săracă de muncitori, tatăl său fiind un tinichigiu auto de origine cehă, iar mama sa casnică, neajunsurile fiind elemente de referință în cadrul familiei.

Tânărul Mihai Pacepa, urmează cursurile Facultății de Chimie Industrială, din București, însă, chiar înainte de absolvire acesta este încadrat de Securitate, fiind numit în cadrul “Departamentului de Contrainformații Economice”.

De la începutul anilor 1960, acesta devine șef adjunct în cadrul misiunii în RFG, avansând cu timpul ca șef adjunct al DIE, până la începutul anilor ’70.

Din anul 1972, Pacepa deține funcția de consilier al lui Ceaușescu pentru securitate națională, până în iulie 1978, atunci când merge în RFG pentru o misiune secretă, și folosindu-se de abilitățile sale, i se oferă azil politic în Statele Unite.

Din anul 1978, Pacepa devine cetățean american, regimul comunist încercând să îl captureze, însă acesta scapă de toate amenințările și reușește să dea în vileag sincopele regimului, scriind prima sa operă de referință, în anul 1987, “Red horizons - Chronicles of a Communist Spy Chief”.

Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Cartea neagră a securității, 1999”, “Programat să ucidă: Lee Harvey Oswald, KGB-ul și asasinarea lui Kennedy”, 2007 sau “Dezinformare”, 2013.

Romanul “Moștenirea Kremlinului – Rolul spionajului în sistemul comunist de guvernare” de Ion Mihai Pacepa reprezintă o carte conspirațională în mare parte, ce vorbește despre spionajul prezent în blocul sovietic și comunist din perioada în care și România a suferit timp de peste 20 de ani, astfel că, Mihai Pacepa, încearcă să adauge un punct de vedere valid în ceea ce privește abilitatea folosită excesiv de comuniști, aceea numită spionaj, un spionaj ce este îndreptat doar spre distrugerea unui stat și către distanțarea continuă de statele occidentale.

Opera oferă nume și date concrete, căci se bazează pe același procedeu pe care Pacepa l-a scos la lumină odată cu fuga sa în Statele Unite, aici însă ducând toată această luptă spre statele din fostul bloc sovietic, vorbind de Rusia și despre abilitățile ei manipulatoare, de jafuri și escrocări la nivel înalt.

Pacepa vorbește despre oraganizațiile din statele comuniste, cele care au un singur punct comun, fiind vorba despre distrugerea prin operații bine puse la punct a unor inamici politici, acestea fiind realizate de “iluștri” dictatori care au marcat societatea, fiind vorba despre Stalin, Brejnev, Gorbaciov, Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu, figuri care asimilează experiența crimei cu premeditare la rang de “artă”.

Ideea de bază a operei este viziunea Rusiei de păstrare și de menținere a unor state din est în blocul comunist, însă, tocmai toată această luptă continuă de menținere a unor regimuri prin furt, crime și lovituri de stat, au dus la afundarea regimurilor într-unul democratic și imparțial, dar care, cel puțin în România, nu funcționează la parametrii optimi, totul fiind o democrație crescută din vechi rădăcini comuniste.