Despre Ion Minulescu
Tudor Minulescu, tatal celui ce va deveni poetul, prozatorul, dramaturgul, jurnalistul si cronicarul de mai tarziu, a murit cu doar cateva zile inainte ca fiul sau sa se nasca. Pe 7 ianuarie 1881, in Bucuresti, la orele mici ale noptii, Ion Minulescu venea in lume. Mama sa, Alexandrina Ciuca, a plecat la Slatina, locul ei de bastina, unde si-a crescut copilul. Ion a facut scoala generala la Pitesti si, in timpul in care era elev, a inceput sa scrie poezie. Lucrarile poetice si le-a publicat odata ajuns la liceu la Bucuresti - si-a facut studiile si a dat bacalaureatul la un pension privat din capitala - in revista Povestea vorbei. Peste doi ani tipareste iar versuri in Foaia pentru toti, sub pseudonimul I. Minulescu-Nirvan. Pleaca apoila paris pentru a studia Dreptul, pe care, insa, il abandoneaza, intorcandu-se dupa patru ani in tara dedicat scrisului. Din 1905, imbratisand simbolismul ca miscare literara, incepe sa publice poezie si proza in revistele Viata noua, Viata literara si artistica, Viata romaneasca, Convorbiri critice si traduceri din poetii francezi in Samanatorul. In 1908 scoate volumul Romante pentru mai tarziu, cartea sa reeditandu-se dupa numai un an de la prima aparitia, apoi din nou in 1922. Scrie si proza, Casa cu geamuri portocalii apare tot in 1908. Incearca sa fondeze doua reviste, care nu vor avea, insa, o viata lunga, ci vor iesi doar trei numere din fiecare: Revista celorlalti in 1908 si Insula in 1912. In paginile acestora se regaseau lucrari ale lui Bacovia, Claudia Millian, M. Saulescu, Adrian Maniu, Eugeniu Stefanescu-Est. Impreuna cu Liviu Rebreanu va edita, in anii 1921-19222, saptamanalul Cetiti-ma, a fost redactor la Viitorul, ca jurnalist a scris zilnic pe parcursul anului 1914 in Romanul si articole in ziarul de razboi Romania intre anii 1917-1918. Nu a fost strain nici de critica de arta, dovedind bun gust si o fina si pertinenta analiza estetica a lucrarilor artistilor plastici si a performantelor actorilor. A fost printre primii care au remarcat talentele lui Brancusi sau Iser.
In 1913 isi scoate de sub tipar al doilea volum de versuri, De vorba cu mine insumi. Se casatoreste cu Claudia Millian in anul urmator, cei doi scriitori avand o fiica, Mioara, ce va deveni artista plastica. Din 1916 pana in 1918, familia Minulescu se retrage la Iasi, fiind ani ai Primului Razboi Mondial. In 1920, lui Ion Minulescu i se publica un volum de proza, Masti de bronz si lampioane de portelan.
A inceput sa scrie teatru si, in 1921, pe scena Teatrului National i se jucat Pleaca berzele si comedia Lulu Popescu. Scriitorul devine de acum pana in 1940 director general al Artelor in Ministerul Artelor si Cultelor. Din 1926 devine si director al Teatrului National din Bucuresti. Continua sa scrie neobosit: in 1924 publica romanul Rosu, galben si albastru, in 1927 editeaza volumul de poezii Spovedanii, versurile acestei carti fiind incluse in 1930 in Strofe pentru tata lumea. Corigent la limba romana este romanul sau autobiografic, aparut in 1931, an in care a castigat si Premiul National pentru poezie. In 1933 a scos cartile 3 si cu Rezeda 4 si Cetiti-le noaptea, in 1936 a aparut Nu sunt ce par a fi, iar in 1939 a publicat volumul Versuri. Ion Minulescu a murit pe 11 aprilie 1944, in urma unui atac de cord. Este inmormantat la Cimitirul Bellu.