Romanul “Corigent la limba română” de Ion Minulescu, a captat pentru întâia oară atenția publicului în anul 1929, fiind tipărit la Editura Cultura Națională, alte apariții importante de-a lungul anilor au fost la editurile : Minerva, Dacia, Editura pentru Literatură sau Litera.
Scriitorul Ion Minulescu s-a făcut remarcat în viața literară datorită poeziei, fiind categorisit un simbolist prin definiție, însă a scris și proză, romanul “Corigent la limba română” fiind al șaptelea din cariera autorului.
Ion Minulescu s-a născut la data de 6 ianuarie 1881 la București, însă mare parte din copilărie a petrecut-o la Slatina iar școala la Pitești.
În 1897 scrie primele poezii, Minulescu folosindu-se de pseudonimul literar Nirvan, poezii pe care le publică în revista “Povestea vorbei”.
De-a lungul carierei publică mai multe volume de poezii și de proză, printre cele mai reprezentative putem aminti: Romanțe pentru mai târziu, Ed. Alacalay, 1908, Versuri, ediție definitivă îngrijită de autor, 1939, Roșu, galben și albastru, Ed. Cultura națională, 1924, Bărbierul regelui Midas, București, 1929 sau Cetiți-le noaptea, Ed. Cultura națională, 1930.
În anul 1922 devine director general al artelor în cadrul Ministerului de Culte și Arte.
Romanul “Corigent la limba română” poate fi categorisit drept un roman autobiografic căci ne este prezentată povestea autorului, sub numele de Bucu.
Romanul este un soi de confesiune, în care își prezintă copilăria, cu toate pățaniile și primele iubiri, într-un stil propriu, ușor caragialesc. Cartea nu se bazează pe fundamentele prozaice ale scriitorilor pionieri în această direcție literară, Ion Minulescu își propune totuși să nu fie verosimil în scrierea romanului și presară ficțiune în cursul epic al cărții.
Avem de-a face cu o “voluptate a păcatului” cum avea să spună în anul 1926, astfel “(…) existența literaturii reprezintă o permanentă confesiune (…) cititorul continuă să duhovnicească, fără să-și dea seama, pe toți autorii cărților care-i cad în mână”.
Acțiunea romanului se petrece în mai multe locații, atât la Pitești, cât și la Slatina.
Fiind elev în clasa a V-a de liceu, Bucu avea doi prieteni apropiați, Mihăiță, premiantul și Cotan, cel care rămânea mereu corigent.
Prima secvență a romanului începe cu vacanța de vară și amintirea când a trebuit să meargă la Slatina pentru înmormântarea bunicului Ștefan, aici acesta întâlnește o țigăncușă mai mare cu câțiva ani decât el cu care are o aventură de inițiere.
Aventurile personajului se succed tot mai des până în punctul culminant, când întâlnește o prietenă a mamei sale, pe nume Kety Ceaușoglu, căsătorită cu un căpitan cu care are o aventură.
În timpul acesta apare la fereastră o persoană care o strigă știind că soțul este plecat din oraș, acesta se dovedește a fi profesorul de limba română al lui Bucu care îl surprinde în această ipostază jenantă. Mai târziu, într-o lucrare de control i se cere să analizeze o poezie de Grigore Alexandrescu, dar acesta având o personalitate aparte consideră că poezia este o doză a imaginației pe care a folosit-o autorul.
După acest răspuns și având încă în memorie cele întâmplate cu Kety Ceaușoglu, profesorul îl lasă coregent pe Bucu la limba română, materie la care se distingea în mod deosebit de ceilalți, mai apoi din toamnă rămânând și repetent.
După acest episode mama lui Bucu îl înscrie la un pension din București și aici reușește să termine două clase într-un singur an.
Mai târziu după terminarea liceului, pleacă la Paris unde este admis la facultatea de Drept, dar nu reușește să termine fiind absorbit de viața de noapte.
Scena principală dintre Kety și Bucu se aseamănă cu comicul de situație din scenele de teatru ale lui Ion Luca Caragiale, punând în prim plan imaginea amantului care (culmea) devine mai gelos ca soțul.
Cartea este presărată cu moment de melodramatic dar și cu scene ușor neverosimile care aduc o doză de umor romanului.