Despre Ion Negoitescu
La 10 august 1921 s-a nascut una dintre personalitatile romanesti persecutate si pedepsite de vechiul regim pentru orientarea sa sexuala – Ion Negoitescu, poet, critic si istoric literar. A fost fiul lui Ioan Negoitescu, ofiter de cariera, si al Lucretiei Negoitescu.
A facut cursurile secundare la liceelor George Baritiu si Constantin Angelescu, precum si ale liceului de la Aiud, pe care le-a incheiat in 1940. Atras de miscarea legionara, in vremea studentiei sale la Sibiu a devenit parte a acesteia.
In calitate de membru al Cercului Literar de la Sibiu a redactat Manifestul Cercului Literar, celebra scrisoare deschisa catre E. Lovinescu, semnata cu pseudonimul Damian Silvestru si publicata la 13 mai 1943 in ziarul bucurestean Ziua, condus de Liviu Rebreanu.
In anul 1947 a obtinut Premiul scriitorilor tineri al Fundatiilor Regale pentru volumul Poeti romani, aflat in manuscris. Intre 1950-1952 a fost bibliotecar la Filiala din Cluj a Academiei Romane. In anul 1956 a fost acuzat de "subminare a bazelor literaturii socialiste" pentru scrierile sale – a fost incarcerat la Jilava unde a stat din 1961 pana in 1964. Dupa eliberare a lucrat ca redactor la Luceafarul (1965-1967) si Viata romaneasca (1968–1971).
Cu prilejul unei burse de cercetare a operei lui lui Dostoievski, in anul 1980 a plecat in Germania. In 1983 s-a decis sa nu se mai intoarca in Romania si s-a stabilit la Munchen. In ultimii ani de viata a inceput sa-si scrie autobiografia, despre care credea ca va fi marea sa opera, obsedat de gandul ca nu va avea timp s-o duca la bun sfarsit; a reusit sa incheie doar primele doua capitole, Rochia de bal si Convocat la director, care au aparut postum, sub titlul Straja dragonilor, in 1994. Intr-o perioada in care orientarea homosexuala era privita ca o delincventa sociala, morala si juridică, aparitia autobiografiei sale a facut loc unor puternice controverse.
Criticul literar a fost casatorit de trei ori - prima casatorie, cu o profesoara, Octavia Noghia, avusese loc inainte de a face inchisoare. La cativa ani dupa eliberarea de la Jilava s-a casatorit pentru a doua oara cu Aurelia Ionescu, ce i-a fost sotie pana in 1977. A treia sotie, Ileana Vidrascu, zisa Ua, era fiica lui Gheorghe Vidrascu, fost ilegalist, apoi nomenclaturist de frunte. Aceasta relatie s-a incheiat cand acesta s-a decis sa ramana in Occident. criticul literar s-a stins din viata la 6 februarie 1993.
OPERE: Critica si istorie literara: Despre masca si miscare (1944); Scriitori moderni (1966); Poezia lui Eminescu (1968); E. Lovinescu (1970); Insemnari critice (1970); Lampa lui Aladin (1971); Engrame (1975); Analize si sinteze (1976); Alte insemnari critice (1980); Istoria literaturii romane, volumul I 1800-1945 (1991); Scriitori contemporani (1994); De la „elanul juvenil" la „visatul Euphorion". Publicistica de tinerete: 1938-1947 (2007). Proza si poezie: Povestea trista a lui Ramon Ocg (1941); Sabasios (1968); Poemele lui Balduin de Tyaormin, (1969); Moartea unui contabil (1972); Viata particulara (1977); Primavara elvetiana si alte proze (1999). Corespondenţa, memorialistica: Un roman epistolar (corespondenta lui I. Negoitescu cu Radu Stanca, 1945-1961 (1978); Straja dragonilor (1994); Ora oglinzilor (pagini de jurnal, 1997); Dialoguri dupa tacere (scrisori catre S. Damian, 1998). Texte politice: In cunottinta de cauza (1990).