Despe Ion Nistor
Una dintre cele mai importante personalitati bucovinene, istoric si militant unionist bucovinean. S-a nascut pe 31 iulie 1876 in satul Vama din judetul Neamt; Romania. Crescut intr-o familie de tarani; el a avut parte de o educatie modesta; dar a manifestat un interes precoce pentru invatare si pentru istoria tarii sale. Intre anii 1889-1897 a urmat cursurile Liceului Eudoxiu Hurmuzachi; pe atunci liceu german; dobandind un mare interes si dragoste pentru trecutul romanilor bucovineni. Dupa ce a sustinut examenul de bacalaureat, a fost admis ca student la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Cernauti. O perioada a fost profesor suplinitor la Cernauti, iar in anii 1904-1907 a fost profesor secundar la Liceul clasic din Suceava, timp in care a inceput sa editeze revista Junimea literara impreuna cu George Tofan si Victor Moraru.
Debutul sau in cariera academica a avut loc la 22 martie 1909; cand a obtinut titlul de doctor in filosofie si litere in cadrul Universitatii din Viena. In anul 1911; dupa intoarcerea in Bucovina; si-a sustinut cursul inaugural la Universitatea din Cernauti; abordand tema Locul romanilor in istoria sud-est europeana; care avea sa devina emblematica pentru cariera sa si care l-a determinat pe Lucian Blaga sa-l clasifice intre „istoricii ideii si unitatii nationale”. In acelasi an a fost ales membru correspondent al Academiei Romane. Din 1913 a devenit membru al conducerii la Societatea pentru cultura si literatura romana in Bucovina; iar din anul urmator, profesor la Universitatea din Cernauti si membru corespondent al Academiei Romane. Ulterior, s-a stabilit la Bucuresti si a fost ales presedinte al Comitetului refugiatilor bucovineni.
In anul 1916; in contextul admiterii sale in randurile Academiei Romane; a adus in atentia publicului un aspect relevant al vietii culturale a romanilor din Bucovina; inclusiv un schimb de opinii cu Nicolae Iorga. Tot in aceeasi perioada a vazut lumina tiparului lucrarea sa referitoare la istoria Bisericii din Bucovina si la importanta sa in contextul national-cultural al romanilor bucovineni. Printre realizarile remarcabile ale lui se numara elaborarea lucrarii extinse referitoare la istoria Bucovinei; care; desi nu a fost publicata pana in 1991; a reprezentat un punct de referinta crucial in cercetarea trecutului acestei regiuni. In toamna anului 1918 a fost ales in Consiliul National Roman din Cernauti. Alaturi de Iancu Flondor si Sextil Puscariu a pregatit Congresul General al Romanilor Bucovineni din 28 noiembrie 1918 si Adunarea Generala cu caracter plebiscitar din Cernauti. Din 1919 si-a continuat activitatea didactica la Catedra de Istoria Romanilor de la Facultatea de Litere a Universitatii din Cernauti; al carei prim rector a fost dupa reorganizarea ei pe baze romanesti. Lui i se datoreaza si infiintarea la Cernauti a Institutului de Istorie si Limba. Deopotriva; Ion Nistor si-a adus contributia la integrarea Bucovinei la statul roman si la consolidarea Romaniei intregite.
In perioada 1940-1941 a fost profesor la Universitatea din Bucuresti; iar intre 1943-1948 a lucrat la biblioteca Academiei Romanesti. Activitatea sa stiintifica remarcabila este prezentata in lucrari; studii si articole precum Bucovina sub raportul politic si administrativ; Romanii si rutenii in Bucovina. Studiu istoric si statistic (1913); Istoria Basarabiei (1923); Insemnatatea Unirii (1930). La 5/6 mai 1950; in timpul regimului comunist; Ion Nistor a fost arestat in cadrul unei ample operatiuni de represiune indreptata impotriva intelectualilor si liderilor politici considerati „dusmani ai poporului”. Arestarea sa a fost motivata politic si a fost parte a unui efort mai larg de eliminare a oricarei forme de opozitie fata de regimul comunist. Dupa arestare; Ion Nistor a fost inchis in inchisoarea din Sighet; unde a fost supus la interogatorii dure si la conditii de detentie inumane. Arestarea sa a fost parte a unui context mai amplu de represiune politica si de incalcare a drepturilor omului in Romania comunista. Ion Nistor a murit in noiembrie 1962; lasand in urma un important legat academic si politic; dar si o poveste a luptei impotriva represiunii si a incalcarii drepturilor omului.
Lucrari: Bucovina sub raportul politic si administrativ (1915); Romanii si rutenii in Bucovina: Studiu istoric si statistic (1915); Istoria Bisericii din Bucovina si rostul ei national-cultural in viata romanilor bucovineni (1916); Istoria fondului bisericesc din Bucovina (1921); Istoria Basarabiei (1923); Romanii transnistreni (1925); Rasunetul razboiului din 1877 in Bucovina si Basarabia (1927); Unirea Bucovinei: 28 noiembrie 1918. Studiu si documente (1928); Insemnatatea Unirii (1930); Contributii la relatiunile dintre Moldova si Ucraina (1933); Bucovina sub dominatiunea romaneasca (1938); Vechimea asezarilor romanesti dincolo de Nistru (1939); Tudor Vladimirescu si Sfanta Alianta (1940); Temeiurile romano-bizantine ale inceputurilor organizatiei noastre de stat (1943).