Despre Ion Vlasiu
La 6 mai 1908 se nastea sculptorul, poetul si prozatorul transilvanean Ion Vlasiu. Cand avea doar sase ani, tatal sau a plecat in razboi. Dupa primele luni ale Primului Razboi Mondial a murit de holera in Galitia, iar mama sa a murit in anul 1818, tanarul Ion ramanand in grija bunicilor dinspre mama in Ogra, sat al carui peisaj si figurile celor doi bunici au marcat proza sa evocatoare.
Intre 1921-1926 a urmat cursurile la Scoala de arte si meserii (sectia tamplarie) din Mures, dupa care a intrat la Academia de Arte Frumoase din Cluj (1928 – 1930). Din 1936 a fost profesor de desen la Scoala de ucenici, iar intre 1938-1939, profesor de arta decorativa la Academia de Arte frumoase din Timisoara.
In anul 1932 a debutat in literatura cu poezie in revista O lume noua. Micul roman autobiografic intitulat Am plecat din sat (1939) l-a consacrat in lumea literatilor. Reflectiile sale despre arta, oameni, societate, fragmente dintr-un urias jurnal, sunt adunate in volumul In spatiu si timp (1970-1973). De asemenea, Vlasiu a prefatat albumele N. Brana (1942) si Tuculescu (1966). A semnat si cu pseudonimele Saul, Pelaghia, Lukian Vlasiu, Gh. Scridon.
Incepand cu anul 1933 a avut expozitii personale Cluj, Bucuresti si Paris. El este autorul a numeroase monumente publice (Maternitate - Bucuresti, 1958; Horia, Closca si Crisan - Cluj, 1974; Monumentul Unirii - Blaj, 1975; Monumentul lui Aurel Vlaicu - Targu-Mures, 1976; Ion Creanga - Piatra Neamt, 1983).
Intre anii 1966 - 1969 a lucrat ca redactor sef al revistei Arta. A colaborat, de asemenea, la Hiperion, Herald, Caleidoscop, Societatea de maine, Patria, Gand romanesc, Tara noua, Actiunea, Dacia, Lumina si culoare, Ardealul, Tribuna, Gazeta literara, Contemporanul.
In anul 1939 a primit Premiul Adamachi pentru literatura al Academiei Romane, iar in anul 1942, Premiul Anastase Simu pentru sculptura. In 1993 i s-a oferit si titlul de Doctor Honoris Causa al Universitaţii Babes-Bolyai din Cluj. La 18 deceembrie 1997 Ion Vlasiu s-a stins din viata lasand in urma sa o mostenire valoroasa a triplei sale vocatii.
Opera: Am plecat din sat (1938); Poveste cu naluci (1941); Drum spre oameni (1962); O singura iubire (1965); Puiul de veverita (1967); In spatiu si timp (4 volume: 1970, 1971, 1973, 1987); Ghicitori pentru copii (1971); Lumea povestilor (1972); Cartea de toate zilele (1984); Monolog asimetric (1988); Obraze si masti (1995); Succes moral (1985); Vlasiile si alte poeme (2004).