Cunoscut în literatura română cu romane precum “Lorelai" și “La Medeleni", Teodoreanu cucerește publicul autohton cu o altă operă grandioasă, “În casa bunicilor”. Apărută inițial în 1938, scrierea este una cu caracter memorialistic și evocă viața simplă trăită în casa bunicilor. Rămânând fidel stilului care l-a consacrat, autorul captează atenția cititorului cu descrieri nostalgice, evocând astfel imagini demult apuse.
Bazată în totalitate pe copilăria autorului, cartea evocă o mărturisire emoționantă. Personajele lui Teodoreanu sunt de-a dreptul înduioșătoare și pline de viață, iar întreaga acțiune se învârte în jurul bunicii. Această figură atât de familiară, lângă care a copilărit scriitorul și care i-a călăuzit copilăria este acum adulată în paginile romanului.
Dacă în alte opere, Teodoreanu descrie iubiri secrete, neîmpărtășite, acum se axează pe un alt fel de iubire, o iubire duioasă, care rezistă în fața timpului și a oricărui pericol. Căci iubirea bunicilor este nemuritoare. Deși niciodată nu s-a axat pe descrieri ample sau sofisticate, autorul captează de această dată și cele mai insignifiante lucruri. Colindăm astfel prin ograda veche a bunicilor, ne așezăm pe prispa din fața casei, ne plimbăm prin livada cu pomi fructiferi și ne scăldăm în râul din spatele casei. Ușor, delicat și fără să ne dăm seama, ne întoarcem în copilăria demult uitată.
Cartea este un elogiu la adresa bunicilor, a vieții simple pe care o trăiau copiii de altădată. Cumva, prin intermediul lui Teodoreanu, ne întoarcem la origini, ne regasim trecutul, ne retrăim cea mai frumoasă perioadă a vieții.
Scrisă simplu, într-un limbaj curat și accesibil oricui, cartea a prins foarte bine la public încă de la prima apariție. Reeditată în nenumărate rânduri și adaptată pentru piese de teatru radiofonic, “În casa bunicilor” rămâne o operă de referință a lireraturii române. Găsindu-și inspirația în traiul simplu, în oamenii pe care i-a întâlnit și în poveștile pe care le-a auzit, autorul schițează una dintre cele mai frumose povești.
Imaginea bunicii cu părul alb, cu fața brăzdată de urmele timpului și mâinile muncite ne va urmări pretutindeni. De cealaltă parte, într-o antiteză fascinantă, avem imaginea copiilor zglobii, plini de viață, neastâmpărați și fericiți din cale afară, căci își petrec vremea la bunici.
Autorul zugrăvește o lume aproape perfectă, în care grijile nu își fac loc, iar ceasul pare că a stat. Poznele celor mici, pedepsele stabilite de bunici, necazurile de zi cu zi, viața simplă de la marginea satului, toate acestea ne vor “arunca" în butoiul cu melancolie.
La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale cărții, dintre care amintim: Ion Creangă (1979/1971), Cartea Românească (1938/1946), Garamond (1998), Porus (1993).