Ionel Teodoreanu - Ulita copilariei
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
Publicată pentru prima data în 1832, cartea lui Teodoreanu avea să cucerească și să emoționeze publicul de pretutindeni. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Gramar (1999), Ion Creangă (1970), Garamond (1998), Tineretului (1988), Regis (2001).
Povestea uliței de la sat, tratată precum un univers paralel în care autorul își trăiește zilele, a impresionat de la prima apariție.
Ulița satului este locul în care autorul avea să copilărească, acolo își va cunoaște prietenii, acolo va trăi primele dezamăgiri din dragoste, acolo va întâlni suferința. Pe drumul de sat, lung, anevoios și prăfuit, micul erou se prindă de dimineață până noaptea târziu.
După cum ne-a obișnuit, Teodoreanu nu se dezice de stilul care l-a consacrat. Narațiunea lui e simplă, fără prea multe personaje și inundată într-un aer misterios și trist. Ulița, la Teodoreanu, prinde viață, ea există ca parte cooperantă la acțiune, ba chiar influențează comportamentul eroilor. Descrierile sunt sporadice, dar nu abundente, iar intriga se desfășoară pe un singur fir narativ. Întreaga operă pare dominată de un puternic sentiment nefast, iar remușcări se ivesc la tot pasul. Ulița aceasta nu e doar un drum, ea e un loc de baștină, un loc de suflet, care va fi martor la dezvoltarea și evoluția eroului.
Cel mic trece prin viață agale, crește și pornește la învățătură pe alte meleaguri. Din nou, ulița îi este alături și pare că îi urează rămas bun la fiecare plecare. Percepția autorului despre copilărie va fi larg dezbătută în cercurile literare de mai târziu. Faptul că Teodoreanu conferă o conotație deosebită unui simplu drum de țară va intriga clasa intelectualilor vremii și va surprinde cititorii.
Accentele filosofice și utopice ale operei vor crește valoarea manuscrisului, care va fi reeditat în numeroase rânduri și tradus în mai multe limbi străine.
Partea de final aduce o notă tragică, plecarea băiatului la război și moartea acestuia pe front sunt evenimente care vor întregi tabloul final. Ca o concluzie, Teodoreanu vorbește despre chinul părinților și bunicilor de a-și îngropa nepotul, iar descrierile vor juca un rol cheie în ultimele capitole. Privind retrospectiv, eroul pornise într-o călătorie inițiatică către viața de adult, trăise ororile războiului și sfârșise ca un adevărat patriot. Spre final, deși fără viață, băiatul se întoarse pe ulița cea dragă, care i-a fost alături jumătate din timp.
Autorul accentuează importanța locului de proveniență și, prin metafore bine gândite, surprinde lumea în care a trăit protagonistul. Fără sfială, Teodoreanu vorbește despre moarte ca despre o continuare a vieții, nicidecum ca un sfârșit al existenței.
Printre rânduri, putem observa câteva trimiteri către religie și sacralitate. Opera este un elogiu al vieții și o încununare a morții.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro